ACTUALITATE, EDUCAŢIE/CULTURĂ

Sfântul Gheorghe – Tradiții și legende

Sfântul Gheorghe este o sărbătoare extrem de importantă a primăverii, iar oamenii credeau că intră într-un interval de timp sacru în care erau convinși că forţele naturii puteau fi influenţate. Multe obiceiuri se referă la îndepărtarea strigoilor și vrăjitoarelor care voiau să ia laptele vacilor sau să înlăture rodul câmpului. Mai jos puteți citi despre sfântul din toamnă cu care se luptă Gheorghe, despre tradiții din Balcani și din restul lumii, dar și despre ce făceau oamenii pentru a fi siguri că vor birui în lupta cu duhurile rele.

Ziua de 23 aprilie marchează în calendarul popular începutul anului pastoral. Denumită popular Sângiorz, este o sărbătoare prestigioasă cu semnificaţii multiple: agrare, pastorale, dar și de luptă cu forțele răului. Sângiorzul deschide şi ciclul vegetaţional, marcând intrarea în anotimpul cald, care se va încheia la Sf. Dumitru (Sâmedru). Apa, focul şi ramurile verzi sunt prezenţe emblematice ale aceste sărbători, având calităţi purificatoare, stimulatoare și de luptă contra duhurilor rele. Ca și în cazul altor zile speciale din an, sărbătoarea Sf Gheorghe presupune intrarea într-un interval de timp sacru în care oamenii credeau că forţele naturii puteau fi influenţate.

23 aprilie este ziua în care se crede că Sfântul a murit, în anul 303 în Lydda (pe atunci în Palestina, în prezent Lod (Israel).

Se știu foarte puține lucruri certe despre viața lui, dar legendele despre el, ca sfânt războinic, datează din secolul al VI-lea și s-au înmulțit după secolul al 13-lea când se știe sigur că circula legenda despre cum Gheorghe a omorât balaurul.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină de origine greacă, și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând niciun document al epocii, care să conțină date despre viața sa. Ceea ce se știe despre el a fost scris ulterior.

Legenda spune că Gheorghe s-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sf. Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința, dar nu a făcut asta, deși a fost torturat în multe feluri.