Societatea noastră civilă s-a maturizat

Autor: Mihai Şora

Dragi prieteni,

cine a fost la proteste de-a lungul anilor (și nu mă refer doar la ultimii trei) știe – pentru că a văzut și trăit pe pielea lui – cum se desfășoară ele, cu bune, cu rele, cu momente mai încordate sau calme, de comuniune autentică, de revoltă sau de propagandă disimulată.
Și mai știe că există, de fiecare dată, o anumită vibrație a mulțimii, pe care nu o poți percepe de la distanță, cum celui însetat nu i se potolește setea doar privind o fântână.

Am stat câteva ore bune aseară și mi-a făcut plăcere să reîntâlnesc oameni, mai tineri sau mai vârstnici, pe care i-am cunoscut la proteste, fie în Piață, fie la Universitate, odinioară, fie pe străzi, mărșăluind între ministere. Și ce pot spune, din tot ce am văzut ieri, până târziu, este următorul lucru: societatea noastră civilă s-a maturizat, în sfârșit; a ajuns la vârsta la care poate rapid detecta, cu mare precizie (și, desigur, marginaliza), nu doar agitații veniți să-și facă reclamă (electorală, de pildă), guralivii străini de temeiul genuin al Pieței, ci și orice semn, orice slogan ori numai intenție de a confisca protestul, de a-l trece pe persoană fizică. Din punctul meu de vedere, acesta este, în clipa de față, câștigul real și palpabil, după atâția ani de ieșit în stradă.

În rest, să nu ne amăgim: substanțiale schimbări de partea cealaltă nu sunt.

1. Un mustăcios la pușcărie nu înseamnă prea mult, câtă vreme cei de sub el, baronii care l-au purtat pe brațe până în vârful partidului, sunt, mai departe, în posturile-cheie din administrația publică. Ei înșiși – vă reamintesc – pușcăriabili.

2. Cocul rezistă, la rându-i. Și, oricât am glumi pe seama lui, trăim în această realitate apăsătoare: cocul acesta încă semnează hârtii, ia în continuare decizii în numele României, în numele meu, al tău, al fiecăruia dintre noi. O face fără rușine, fără conștiința inadecvării la funcția respectivă, fără conștiința propriilor limite.

3. Clanurile își văd mai departe de treburi: învârteli, combinații, aranjamente și crime. De multe ori la vedere, într-o nepăsare generalizată sau, adesea, cu sprijinul tacit al autorității publice.

Vom merge la vot, sigur că da, însă – până atunci – se pot întâmpla multe. Să moțăim tocmai acum ar fi cea mai mare eroare. De aceea le sunt recunoscător celor care continuă să iasă în Piață: oamenii aceștia sunt partea lucidă și normală a românității noastre.

În drum spre casă, azi-noapte, m-am oprit o clipă pe treptele statuii lui Catargiu. Întuneric-beznă în blocurile din jur, nicio luminiță aprinsă. Unii bucureșteni sunt fără doar și poate la mare. Căci nu-mi închipui că dorm liniștiți la doi pași de Piața Victoriei, cu atâtea sirene și claxoane sub balcoane.

Mihai Șora
București, 11 august 2019

P.S. Lascăr Catargiu este domnul acela care, înainte să ajungă președinte al Camerei, premier și deputat, s-a ocupat – pe când era tânăr pârcălab în Ținutul Corvuluiului – cu stingerea unei epidemii de holeră.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.