EDUCAŢIE/CULTURĂ

Specificul portului popular din Borșa (Maramureș)

Specificul etnografic al Borsei contribuie la conturarea unui profil foarte atractiv pentru aceasta zona, prin arhitectura specifica in lemn, portul popular, muzica si dansurile traditionale, si prin traditiile si obiceiurile care inca sunt pastate de catre locuitori. Borsa se inscrie, sub acest aspect, in trasaturile Maramuresului Voievodal care au o nota de remarcabila unitate la nivelul arhitecturii (civilizatia lemnului) si portului popular.

Cu toate acestea, asa cum este bine cunoscut, fiecare subzona a Maramuresului (valea Viseului, valea Izei, Mara-Cosau, valea Tisei) se distinge prin propriile elemente caracteristice. Mai mult decat atat, desi perioada contemporana a mai estompat nuantele locale, in trecut fiecare sat avea propriile trasaturi distinctive la nivel de port, prin nenumarate variatii de croiala, cromatica, materiale utilizate etc.

In aceasta privinta, Borsa are un port foarte bine conturat si usor recognoscibil de catre orice maramuresean, care, in mod remarcabil, si-a pastrat caracterul de unicitate pana astazi.
Portul femeiesc este compus din camasa dreapta, zadii sau sumna din tesatura colorata si pieptar borsenesc (cojoc), la care se adauga naframa, de regula viu colorata, din material pretios (casmir), incaltamintea (cizme din piele sau opinci), sumanul (roc) si accesorii (zgardane). Structural, toate acestea se incadreaza perfect in portul tipic pentru Maramuresul Voievodal. Variatiile locale apar insa la nivel de detaliu.

Asadar, se distinge camasa borseneasca, ale carei campuri ornamentale sunt mult mai viu colorate comparativ cu camasile din restul Maramuresului, avand platca si terminatiile bezerilor decorate cu cipca lucrata manual, si se caracterizeaza prin predominarea motivelor florale (foto), cel mai probabil o influenta din zonele invecinate ale Bistritei (Nasaud) si Bucovinei. Fiind vorba despre un tip de camasa specifica unei singure localitati, pentru cateva decenii camasa borseneasca a fost in pericol de disparitie prin extinderea altor modele maramuresene mai generice.

Cu toate acestea, in ultima perioada, mai ales ca urmare a unui efort substantial de documentare si inventariere a camasilor vechi din zona, a publicarii unui volum pe aceasta tema (Camasa borseneasca, lucrare a doamnei Tinuta Grec), si a organizarii unei sezatori, mestesugul confectionarii camasilor borsenesti a fost revitalizat. Pe langa camasa borseneasca clasica prezentata mai sus, la Borsa se poarta si alte variatiuni de croi si ornamentica, multe dintre acestea fiind introduse in perioada mai recenta.

In mod similar, zadiile borsenesti, tesute in trecut din lana procesata in gospodarie, cu o structura simpla in dungi orizontale, dar o cromatica spectaculoasa (foto), au devenit de multa vreme o raritate, fiind inlocuite de sumne crete (sucne, sugne) din material industrial tesut din lana sau casmir imprimat cu modele florale viu colorate. Fiind o localitate urbana (targ), la Borsa moda sumnelor s-a impus mult mai devreme comparativ cu alte localitati rurale din Maramures, unde zadiile au persistat pana in prezent. Mai rar, s-au purtat si zadii (dintre care se mai pastreaza si in prezent cateva exemplare), sumne confectionate din material monocrom tesut din lana in gospodarie sau din catifea (barson), dar si surturi. Merita mentionat faptul ca zadiile borsenesti, prin colorit, dispunerea vrastelor si ‘sprancenelor’ si forma (mai lungi si inguste) vadesc influente nasaudene.

Pieptarul femeiesc (cojoc) purtat la Borsa este, de asemenea, unul distinct fata de toate localitatile inconjuratoare prin materialele utilizate, cromatica si modul in care este decorat. Pieptarul borsenesc este mai scurt decat piesele similare din restul Maramuresului, fiind croit pana in talie, din piele de oaie imblanita, decorat in totalitate cu fasii de piele in nuante de rosu (carmajie), cu motive brodate cu lana colorata, si cu bordura din piele de miel de culoare neagra (foto). Acest mod de decorare persista de peste un secol si este in continuare aplicat cu sfintenie de catre artizanii locului. Desi se poarta pieptare decorate cu piele si in satele vecine (Moisei, Sacel, Viseu), trebuie mentionat faptul ca toate acestea difera prin anumite elemente (colorit), asa incat apartenenta lor este foarte usor de recunoscut.

Naframile (panzaturi, basmale, baticuri) din tesatura pretioasa (par/casmir imprimat manual) purtate de femei seamana cu cele din alte subzone ale Maramuresului, fiind mai viu colorate la fetele tinere (rosu, verde, galben) si in culori mai sobre pe masura inaintarii in varsta. Aceasta adaptare la varsta si statut este valabila, de altfel, si pentru celelalte elemente de port mentionate (camasi, sumne). Mai mult decat in alte sate, insa, la Borsa se poarta naframi de dimensiuni mai mari, cu imprimeuri florale si cu franjuri. Acestea sunt cumparate din targurile satesti organizate in tot cuprinsul Maramuresului, fiind aduse, acum ca si in trecut, din nordul slav (Ucraina, Cehia, Slovacia, Polonia), de unde au si patruns in aria maramureseana.
Incaltamintea traditionala cuprinde opincile din piele, purtate astazi cu rol decorativ in completarea straielor de sarbatoare, si cizmele inalte din piele (introduse pe filiera maghiara).

Desi au fost dominante in zona Borsei ca piesa de incaltaminte, acestea din urma au iesit din uz in ultimele decenii, fiind inlocuite cu incaltaminte mai comoda, contemporana.
Sumanul borsenesc (roc) este relativ distinct fata de imbracamintea de iarna specifica celei mai mari parti a Maramuresului, fiind confectionata dupa o croiala specifica din stofa (panura) de lana alba sau surie, cu doua randuri de nasturi si decoratiuni de carmajie sau, mai recent, catifea (barson) de culoare neagra.

Accesoriile feminine cuprindeau in trecut zgardanul (tinguta, zgarduta) impletit din margele mici de sticla (de Boemia) cu motive florale, si zgarda scumpa, un colier compus din zeci de siraguri de margele de coral de dimensiuni variabile care acopereau tot pieptul camasii. Aceste podoabe aveau o valoare apreciabila, coralul fiind o piatra semipretioasa de import, si care se procura cu sacrificii de catre familiile care aveau fete de maritat. Asadar, cu cat zgarda fetei era mai bogata ca numar de siraguri, cu atat familia respectiva avea un statut mai bun. In perioada postbelica aceste podoabe au disparut, fiind uitate de catre maramuresence, insa s-a patrat pana in prezent tinguta, care ramane o marca a portului femeiesc.

Portul barbatesc se inscrie, asemenea celui femeiesc, intr-un tipic intalnit in tot cuprinsul Maramuresului voievodal, fiind format din elementele bine cunoscute: camasa, gatii / cioareci, curea lata, pieptar (cojoc), incaltaminte (opinci, cizme), suman (roc) si palarie de fetru / clop de paie sau caciula de blana, dupa sezon. Desi unele elemente sunt mai degraba generice, fiind purtate in toata regiunea (ex. opincile, cizmele din piele sau clopul), mai ales in prezent, cand piesele de port popular nu mai sunt purtate in viata de zi cu zi, avand aproape exclusiv un rol decorativ, altele mentin in continuare un caracter specific borsenesc, fiind usor de identificat apartenenta la aceasta comunitate.

Camasa barbateasca din Borsa este printre cele mai vechi piese de port surprinse fotografic (foto, studiul lui Tache Papahagi din 1925). In trecut aceasta camasa, confectionata din panza tesuta in gospodarie, era foarte scurta si larga, acoperind doar pieptul, in timp ce mijlocul era strans de cureaua foarte lata de piele. Desi initial manecile erau largi, in sec. al XX-lea camasa borseneasca a suferit modificari prin introducerea mansetelor la maneci si a unui guler destul de amplu, si prin alungirea progresiva a camasii. Ornamentele sunt simple, in general de culoare alba (incretele, coltisori) si sunt completate cu nasturi colorati la guler, despicatura de pe piept si la mansete. Camasa barbateasca de Borsa in forma sa clasica este mult mai discreta cromatic comparativ cu cea femeiasca, si prezinta unele similitudini cu cele de ‘peste munte’ din Transilvania. In prezent, insa, sub influenta modernizarii portului popular si circulatiei unor modele standard, se poarta tot mai mult si la Borsa camasi cu motive colorate si croieli modificate, adaptate inclusiv staturii si trasaturilor fizice ale borsenilor de astazi.

Gatiile sunt purtate pe timpul verii, sunt croite din aceeasi panza de casa ca si camasile si au de regula o largime apreciabila. Spre deosebire de alte subzone ale Maramuresului, la Borsa gatiile sunt lungi pana la glezne si au la baza ‘roituri’ (o impletitura de fire de cca. 3-4 cm). Cioarecii de panura alba de lana se poarta pe timp de iarna, fiind mai stramti la Borsa decat in vestul Maramuresului pentru a putea fi fixati la baza in incaltamintea de iarna.

La brau borsenii poarta curea lata din piele, cu 3-4 sau chiar 6-8 catarame, ‘bumbdita’, adica batuta cu un fel de nasturi metalici. Aceasta curea era purtata in viata de zi cu zi si avea un rol functional in trecut, fiind adeseori foarte lata si incinsa direct pe piele (cu camasa foarte scurta). Este o piesa comuna pentru intreaga regiune a Maramuresului, dar in prezent aceasta curea de piele este tot mai mult inlocuita cu curele (chimire) mai inguste cusute integral cu margele colorate, sub influenta curelelor nasaudene.

Pieptarul barbatesc este, la fel ca si corespondentul sau femeiesc, realizat din piele imblanita pe interior, fasii de piele de culoare rosie (carmajie) si portiuni brodate cu ata. Cromatica generala este in nuante de rosu, rezultand un pieptar (cojoc) deosebit de frumos.
Sumanul (denumit roc) purtat in zilele noastre este foarte similar sub aspectul croielii cu cel femeiesc, de culoare alba sau surie. Trebuie precizat faptul ca in trecut si la Borsa era specific un tip de suman cernit, cu croi mai lung si amplu, similar cu cel din Sacel, ornamentat cu sarad (indicand o influenta evidenta de peste Prislop, din zona Bucovinei).

Borsenii poarta, in mod traditional, palarie de fetru de culoare verde, si iarna caciula din blana de oaie. In prezent se poarta si clopul de paie, care in trecut nu se intalnea pe valea superioara a Viseului, ca urmare a uniformizarii contemporane a portului popular maramuresean.
Incaltamintea traditionala este, similar cu cea femeiasca, formata din cizme de piele sau opinci (de piele, sau mai recent, din cauciuc).

Alte piese comune cu rol functional si/sau decorativ, purtate atat de barbati, cat si de femei, includ sfeterele impletite din lana, obielele de panza (vara) sau de panura (iarna), strimfii (impletiti din lana alba cu sau fara modele), straitele samd.

Sursă text/foto: Romsilva-Parcul Național Munții Rodnei

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, copac, copil, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: 11 persoane, oameni în picioare, copac, copil, plantă, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, interior

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni în picioare, copil şi în aer liber

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, oameni în picioare, cer, copac, iarbă, nor, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni în picioare, copil, copac, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, oameni în picioare, copac, nuntă, copil, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, copac, floare şi în aer liber

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, cer, copac, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând în picioare, copac, copil, în aer liber şi natură