OPINII

Spre o lume multipolară?

Deci, e din ce în ce mai clar că NATO și SUA nu vor interveni militar în Ucraina, în ciuda cererilor din partea Ucrainei și a Poloniei și a opiniei publice americane. Vestul va rămâne deci la denunțarea atacurilor Rusiei, la solidarizarea cu Ucraina, la sancțiuni economice, la ajutorarea refugiaților, la vizite la Kremlin și convorbiri telefonice ale lui Macron cu Putin, numite pompos “eforturi diplomatice”. Ceea ce unii spun că e mai mult decât trebuia, alții că nu e suficient. Oricum însă, Vestul nu pare dispus să riște o confruntare explicită cu Rusia.
Cum eu am apucat vremurile războiului rece, țin mine că America a câștigat atunci nu doar datorită bunelor relații dintre Reagan și Gorbaciov (cu toate că și asta a contat), dar mai ales forței militare și economice net superioare ale Statelor Unite față de URSS. Pentru că Rusia, ca orice imperiu, nu respectă în final decât o singură valoare: forța.
În aceste condiții, președintele Ucrainei își da seama, pe măsură ce continuă să reziste, că va trebui la un moment dat să intre în negocieri cu agresorul pentru a limita pierderile de vieți și distrugerea completă a țării. Nimeni nu l-ar putea judeca pentru asta – omul a căutat să facă tot ce a putut pentru țara lui, dar dacă Vestul nu îl sprijină militar, nu va avea ce face. Oricum, în istorie va rămâne că Ucraina a luptat pentru aptărare – și orice concesiune ar face astăzi, se va ști că a făcut-o sub presiune.
Ce ar putea urma după încetarea ostilităților? Într-o prima faza este de presupus că Rusia își va păstra unități militare în Ucraina, ceea ce va duce la continuarea confruntărilor între ocupanți și partizani. Pe de altă parte, sancțiunile occidentale vor intensifica criza economică în Rusia, ceea ce va duce inevitabil la revolte atât din partea populației cât și a oligarhilor care pierd enorm zilele astea. Și de aci decurg două scenarii posibile:
– fie rușii îl vor răsturna pe Putin și regimul sau, instaurând un regim pro-democratic și pacifist, care să refacă relațiile cu Occidentul (scenariu foarte dificil de realizat, pentru că Rusia e un stat puternic militarizat, susținut de un sistem de propagandă și represiune internă foarte solid);
– fie Putin (sau un regim similar) va rămâne la putere, și atunci lumea va cunoaște din nou o repolarizare – o nouă ordine mondială cu mai multe centre de putere, un nou război rece, cu blocuri și alianțe militare și economice aflate în stare de conflict, nu de cooperare.
Acest ultim scenariu ar trebui să conducă la un moment dat și în occident la slăbirea globalismului progresist a woke-ismului și promovării exagerate a drepturilor imaginare – pentru că o societate deschisă pe modelul visat de Soros sau Schwab nu poate funcționa în prezența unor agresori externi ce trebuie confruntați prin putere militară și dezvoltare economică.
Occidentul va trebui deci să renunțe la “green deal”, la transhumanism, la “imagine all the people” și alte ideologii fanteziste și experimente sociale care l-au slăbit structural și au condus la apariția actualei clase politice semi-potente mult prea visătoare. Într-o competiție militară și energetică cu Rusia și economică cu China, Vestul va trebui să își reconsidere prioritățile. Timpurile bune de până ieri au produs liderii slabi, ce au generat timpurile grele de astăzi. Occidentul are din nou nevoie să producă lideri puternici și ancorați în realitate, care vor promova vechile valori conservatoare, cu mai puțină jenă decât au făcut-o până acum. Altfel, riscă să piardă complet bătălia.
Oricum zilele astea globalismul iși joacă ultima carte.
Gabriel Purcăruș