Statistica și ghiocelul

Autor Anca Dragu

Economia României intrase în recesiune în ultimii ani ai comunismului, realitate însă pe care statistica oficială nu ne-o releva, dimpotrivă, spre populație se rostogoleau cifre care confirmau teza „cincinalului în patru ani și jumătate”. Exista, prin urmare, obiceiul de a mistifica realitatea și de a ascunde cifrele disconfortului economic al țării.

Exercițiul mistificării datelor statistice sau, cel mai discret, al omiterii unor detalii care pot descrie efectele negative ale unor politici economice este devastator pentru o economie modernă. În definitiv, așa a început și aventura greacă a statisticii, care avea să scufunde țara în datorii.

Pe vremea regimului comunist, când obediența era dusă la grad de lege și supușenia era pașaportul către tot ceea ce-ți puteai dori – promovare, apartament cu trei camere semidecomandate și mașină Dacia 1310 cu bord de CN – o serie de povețe circulau prin fabrici, uzine și ministere despre atitudinea corectă a angajatului model. Competența profesională conta mai puțin, dar atitudinea față de șefi, mai ales față de cei de la partid, era hotărâtoare.

Cam așa se desfășoară lucrurile unde te așteptai mai puțin, în elitista și închisa lume a statisticii. Statisticienii sunt oameni foarte bine pregătiți, poate mai introvertiți, care apreciază fenomenele ce pot fi descrise prin cifre. Metodele statistice sunt clare, iar metodologiile de lucru sunt minuțios descrise astfel încât oricine să poată să înțeleagă și să recompună, cu greu, munca statisticienilor. Mie îmi plac statisticienii pentru că sunt riguroși și pentru că descriu realitatea înconjurătoare în dimensiuni cantitative, calitative și comparabile. Întotdeauna munca mea s-a bazat pe munca statisticienilor, iar fără eforturile acestora munca unui economist este pur și simplu imposibilă. Să mai spunem că statistica are o tradiție considerabilă în România. La 12 iulie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna Ordonanța Domnească nr. 276 pentru crearea statisticii oficiale în România, fiind una dintre numeroasele reforme implementate în acea perioadă. Personalități ale epocii își legau numele de acest proiect, cum ar fi Dionisie Pop Marțian, Ion Ionescu de la Brad, Costache Negruzzi și alții.

De atunci, lucrurile s-au mai schimbat. Au fost diferite momente controversate între INS și politicieni, respectiv Guvern – în a cărui coordonare / subordonare INS se află. Cel mai flagrant moment a fost demiterea șefului statisticii în septembrie 2012 de către premierul de atunci, Victor Ponta. Guvernanții își doresc PIB-uri cât mai mari în termeni nominali, deoarece la acest PIB nominal se raportează veniturile, cheltuielile și deficitul bugetar al statului. Cu cât PIB-ul nominal este mai mare, cu atât statul poate efectua mai multe cheltuieli. În septembrie 2012, INS recalcula PIB-ul pentru întregul an pe baza datelor până la acel moment, iar rezultatul era unul cu minus, cu 20 de miliarde mai puțin la PIB-ul anual.

Asta însemna că Guvernul trebuia să își ajusteze cheltuielile pentru a se încadra în ținta de deficit. Ajustarea și reducerea cheltuielilor sunt neplăcute unui guvern, deoarece înseamnă reducerea cheltuielilor sau creșterea veniturilor, respectiv a taxelor, sau depășirea deficitului, ceea ce are impact negativ asupra credibilității statului si, implicit, conduce la dobânzi mai mari pentru finanțarea deficitului și a datoriei publice, dar și finanțarea tuturor firmelor și persoanelor juridice. În acest context, președintele INS își pierdea funcția, urmare a „nemulțumirii” guvernului. Păi, șeful Statisticii nu făcea decât să adune componentele PIB și să disemineze datele! Că din această adunare rezulta o sumă mai mică decât convenea guvernului nu era vina domniei sale! Politicile economice promovate de Guvern și Parlament, într-un anume context internațional, conduceau la anumite rezultate economice. Statistica nu făcea decât să măsoare aceste rezultate!

Cifre neconvenabile

Câteva asemenea momente din istoria recentă au fost de ajuns șefilor statisticii – da, cea înființată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza – pentru a încerca cosmetizarea, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, a cifrelor adunate de ea, de statistică. Așa ajungem la începutul anului 2018, când inflația anuală decolează, ceea ce nu era conform Programului de guvernare al PSD. Așa se face că Statistica decide să elimine o coloană esențială din raportările lunare, anume creșterea prețurilor față de aceeași lună din anul precedent, inflația la an. Există raportare la luna precedentă – care arată creșteri relativ modeste, dar există și raportarea la an, față de aceeași lună a anului precedent. Aceste reguli sunt  impuse de standardele europene și internaționale, pentru a asigura transparența datelor. În februarie 2018, Statistica decide să încalce aceste reguli și să disemineze numai cifrele generale de creștere anuală a prețurilor pe principalele categorii de prețuri – mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare și servicii. Prezintă numai cifrele convenabile, mai mici, față de luna precedentă și față de sfârșitul anului precedent. Această decizie reprezintă un moment trist pentru Statistica românească, înființată prin Ordonanța Domnească nr. 276 din 1859!

Și, tot așa, lună de lună în 2018, când inflația generală ajunge la peste 5% față de anul precedent, pe fondul creșterii prețurilor anuale cu peste 10% la unele produse alimentare, la combustibili, la energie și gaze. Pentru mărfuri nealimentare, inflația la an a ajuns în  luna iulie la 6,23%. Față de luna precedentă, prețurile au scăzut, în medie, cu 0,48%, în principal ca urmare a reducerii prețurilor la fructele și legumele de sezon, dar și la ouă. Cum s-ar spune, cartofii și găinile ouătoare au spălat obrazul Guvernului și al programului de guvernare.

Guvernul nu este responsabil direct pentru toate aceste creșteri de prețuri. Ar fi fost dezirabil ca fiecare creștere de prețuri să fie explicată, în parte. Că prețul la combustibili a crescut în parte ca efect al supraaccizei, în parte ca efect al creșterii prețului internațional al petrolului. Că prețul la unt se înscrie într-un context regional, iar prețurile la legume, fructe și ouă au o puternică componentă sezonieră: iarna nu ouă găinile la fel de mult ca vara, când se coc cireșele și roșiile autohtone! Desigur, trebuia să se recunoască astfel că cei ale căror venituri au crescut cu mai puțin de 5% față de anul precedent au, de fapt, mai puțini bani decât în 2017. Dar cum ar mai fi putut unii să se lăfăie la TV, spunând că această creștere economică se simte, cu plus, în buzunarul românilor?

Dar ritmul de creștere economică încetinește, astfel încât creșterea reală (eliminând creșterea prețurilor) de 6,1% pentru 2018 devine 5,5%, în prognozele oficiale, și chiar 4% în prognozele analiștilor economici. Statul devine astfel captiv fenomenului inflaționist, care poate genera mult dorita creștere nominală a PIB, necesară păstrării nivelului prognozat de cheltuieli publice, cu respectarea țintei asumate de deficit bugetar. Ignorând lecția din perioada de dinaintea crizei economice, guvernarea PSD-ALDE nu a înțeles că o creștere economică bazată în proporție de 90% pe consum nu va fi niciodată sustenabilă și nu se va vedea în mod corespunzător în buzunarele românilor. Dimpotrivă, un asemenea model de creștere generează inflație, importuri și deprecierea monedei.

Pe scurt, Institutul Național de Statistică, într-un semn obediență și subordonare politică, a eliminat coloana detaliată de creșteri de prețuri față de anul precedent, începând cu luna februarie 2018, când inflația a început creșterea nedorită. INS a păstrat numai cifrele agregate raportate la anul precedent, aceasta fiind o cerință expresă a Eurostat.

Ar fi ideal ca INS să revină la un comportament profesionist, pentru că instituția este datoare să informeze corect populația și firmele, cu atât mai mult cu cât această instituție este finanțată din taxele și impozitele plătite de către cetățeni și firme. Am verificat site-urile altor state europene și am descoperit că raportarea se face corect în toate țările, inclusiv în cele din zonă, cum ar fi în Ungaria, Polonia, Cehia etc. Ar mai fi multe de comentat despre reprezentativitatea coșului de produse considerate la stabilizarea evoluției prețurilor de consum, actualizarea acestuia și ponderea prețurilor în mediul rural și urban, dar acest subiect trebuie tratat separat. Iată cum arată informațiile publicate pe site-urile statisticii oficiale din Polonia, Bulgaria, România și Cehia. La ei sunt informații detaliate, complete, la noi sunt informații mai sumare, cât să nu supere nici pe guvernanți, nici pe votanți. De parcă omul nu simte în buzunar că acum cumpără mai puțin decât cumpăra anul trecut cu aceiași bani. Judecați dumneavoastră!

Institutul polonez de statistică

Institutul bulgar de statistică

Institutul român de statistică

Institutul ceh de statistică

Articol apărut pe www.reporterglobal.ro

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.