A știut ca puțini în istoria noastră să fie pe cât de războinic, pe atât de lucid, îmbinând faptele de arme cu diplomația, atitudinea neclintită cu adaptarea pe termen lung, dincolo de propria lui viață. Desigur, a avut păcate, ispite și slăbiciuni. Dar cine nu are? Nu toți însă știu să se pocăiască pentru ele, așa cum a făcut-o Vodă prin ridicarea bisericilor și mânăstirilor, locuri de rugăciune pentru sufletul lui și al poporului său.
Se cunoaște, chiar dacă nu se înțelege până la capăt: după fiecare victorie împotriva turcilor, poruncea post aspru, conștient fiind că, ucigând oameni, fie și dușmani, tot pătat în fața lui Dumnezeu se arăta. Cu alte cuvinte, nu a organizat, euforic, petreceri câmpenești, spectacole de folclor sau bâlciuri. Știa că viața este singura unitate de măsură. Ceea ce, la mânie, văzând cum unii exploatează murdar sacrificiul altora, nu l-a împiedicat să taie capetele semețe ale trădătorilor și intriganților. Pentru ca după aceea să îi pară, sincer, rău.
Asemeni unui vultur, la înălțime, înzestrat așadar cu simț istoric, în comparație cu cei care, asemeni găinilor, văd doar grăunții momentului, Ștefan a avut, la propriu și fără exagerare, un proiect de țară. Coordonatele fundamentale: libertate în interior, ocupanții potențiali ținuți la distanță, prin arme sau/și bani, integrare stilistică în matricea lumii creștine răsăritene și apusene deopotrivă, prosperitate pentru cei viteji și harnici, solidaritate cu cei slabi și neputincioși.
La final de drum pământesc, stabilirea mormântului la Putna avea, pe termen lung, să garanteze că granițele Țării nu vor fi trase sub acea linie valabilă până azi. O domnie, în orice epocă, se măsoară nu doar prin faptele celui care îi dă numele, ci inclusiv prin multele figuri, unele uitate, care au avut spațiu de mișcare, care s-au bucurat de încredere și care au fost încurajate: de la sfetnici la secretari, de la ofițerime la alte dregătorii, de la pietrari la iconari, de la fresce la broderii, de la cățui la ferecături de cărți sfinte, de la copiști la cronicari, de la țăranul liber la călătorul străin, de la monahi la duhovnici.
Nu, nu este un exercițiu de idealizare, ci doar ilustrarea unui ideal, adică a ceea ce lipsește crunt celor care ne conduc în prezent. Și după 2024.
Sfinte Vodă Ștefane, roagă-te pentru noi!
Radu Preda
