O nota pentru colegi de breasla si parteneri de dialog cu care am colaborat, colaborez, dialoghez si cu care stiu ca se poate comunica profesional, decent si la obiect pe baza de logica si factologie (altfel spus ceea ce urmeaza nu are intentie polemica si nu vizeaza domeniul si opiniile intelectualilor publici sau influencerilor):
Cred ca actualul accent pus tot mai mult pe stigmatizarea unor partide politice izvorate tocmai din incapacitatea partidelor mainstream de a oferi reprezentare, voce si leadreship unui tot mai mare segment al electoratului romanesc (si european) este o eroare.
Stigmatizarea si anularea si delegitimarea civica si electorala a acestui electorat – care este de multe ori facuta explict nu doar prin implicatie- este cel mai mare pericol la adresa democratiei. Sa nu uitam: el alcatuieste deja majoritati in unele tari si pluralitati masive in altele…Daca vom continua asa „Democratia” noastra incepe sa devina o gluma…
Discursul actual cu vadita tenta alarmista si electorala care prefigureaza in nota salvationista anul electoral 2024, va fi perceptul ca atare de public. SI va face mai mult rau decat bine cand vine vorba de climatul democratic…
Cu cat mainstreamul e mai strident, agresiv si vadit partizan in sensul emiterii unor asertiuni contra factuale cu privire la actualele probleme reale ale societatilor si economiilor noastre, cu atat mai mult deterioreaza el insusi fundamentele democratiei. Pseudo-problematizarea si pseudo-solutiile sunt pana la urma sursa ACTUALEI crize a sistemului la care publicul reactioneaza…
Daca vom continua asa – si probabil asa vom continua, pentru ca asta se pare ca e linia europeana de tratare a problemei- climatul electoral pentru 2024 se prefigureaza ca unul diversionist, inconcludent si neconstructiv.
Problemele reale, asa cum sunt pereptute de public, NU pot fi escamotate spunandu-i publicului ca ele sunt „populiste” si „extremiste” si ca sunt folosite de partide „anti-sistem” care prin rationamente circulare sunt vilificate in relatie cu problemele respective etc. si ca publicul ar face bine sa revina la agenda standard asa cum a fost si este definita de establishment-ul care controleaza agenda oficiala si care e responsabil de aceste probleme.
Rezultatul va fi o cacofonie electorala si o ocazie ratata de a identifica si gasi o cale democratica si electorala normala ptr rezolvarea problemelor, pe fundalul a ceea ce va fi -corect am eu impresia- perceput ca o imensa campanie diversionara menita sa apere un status qvo european care nu e sustentabil si care e pe cale sa isi piarda nu doar coerenta functionala dar si legitimitatea…
Nu stiu daca o sa putem sa refuzam- ca tara si sistem politic- termenii acestia de a duce campania din 2024. Dar daca nu putem sa o facem, macar sa nu aratam un exces de zel in a implementa acesta linie de abordare.
Si ar mai fi ceva. Daca notiunea epistocratica tehnocratic managerialist-birocratica elitista care se propune intre randuri ca solutie ar fi viabila, ar merita poate sa renutam la principiile democratiei liberale si sa ne mutam cu arme si bagaje in acea caruta. Dar tind sa cred ca nu e viabila. Si cu cat intarziem sa recunoastem asta, cu atat costurile economice, politice si sociale vor creste…
