Paștele catolic găsește cele mai multe țări din Europa centrală și de vest în carantină totală și în multe state oamenii nu au cum să-și vadă față în față rudele.
Paştele catolic poate cădea în luna martie sau aprilie, dar niciodată în luna mai, în timp ce Paștele Ortodox poate cădea în aprilie sau mai, dar niciodată în martie. O dată la 3-4 ani cele două sărbători sunt în aceeași zi. Paștele catolic a ”picat” pe 23 martie în 2008 și cel mai târziu a fost în 2011: 24 aprilie.
Romano – catolicii sărbătoresc Paștele pe 4 aprilie și, la fel ca acum un an, multe dintre țările europene cu număr important de credincioși sunt în perioada restricțiilor sanitare.
Noaptea Sfântă. Noaptea aceasta este o priveghere în cinstea Domnului, astfel încât credincioşii, urmând îndemnul evangheliei, ţinând în mâini candele aprinse, să fie asemenea slujitorilor care îl aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă, pentru ca atunci când va sosi, găsindu-i veghind, să-i aşeze la masă.
Wilhelm Danca: Pentru creștini sărbătoarea cea mai mare este Paștele Domnului, care durează cincizeci de zile, de la Paști la Rusalii. Se celebrează ca și cum ar fi un sacrament al celor cincizeci de zile. Cei de curând botezați și cei care s-au înnoit sufletește prin spovadă participă cu mare bucurie la acest sacrament. Dar nu numai ei, ci și ceilalți credincioși, chiar dacă nu sunt bine pregătiți; întreaga Biserica este în sărbătoare.
Paștele este o sărbătoare centrată pe trăirea evenimentului Învierii lui Christos. Nu este vorba despre o aducere aminte teoretică, fără conținut, ci de o trăire sacramentală sau o experiență integrală de credință; se deosebește de alte experiențe similare prin cântarea Aleluia. Datorită trăirii integrale la care invită experiența pascală creștinii interpretează întreaga istorie prin prisma Învierii.
Fiind victoria vieții asupra morții creștinii care cred în Înviere nu se mai tem de nimic și se simt complet liberi. De aceea bucuria însoțește trăirea sărbătorilor pascale.
Într-adevăr prima trăsătură specifică a Paștelui este bucuria care se bazează pe credința că Isus Christos a înviat din morți și i-a făcut părtași la înviere pe discipolii lui. De asemenea, se sprijină pe aparițiile și prezența continuă a Celui Înviat în mijlocul ucenicilor săi; ele sunt simbolizate de lumânarea pascală care se aprinde la toate liturghiile din duminicile dintre Paști și Rusalii.
O a doua caracteristică importantă a sacramentului celor cincizeci de zile este libertatea ca rod al mărturisirii păcatelor și al confirmării iertării lor prin participarea la Euharistie. Libertatea pascală a creștinului trezește în alții dorința de libertate prin simpla ei manifestare.
Altă calitate semnificativă a Paștelui este trăirea comuniunii frățești care rezultă din sacrificiul lui Christos. Prin jertfa lui întreaga omenire a devenit un singur popor. Învierea a dărâmat zidurile despărțitoare dintre oameni, fie ele culturale, sociale, politice sau religioase. Cine crede în Înviere intră în comuniune cu celelalte inimi care-l laudă pe Dumnezeu pentru mântuirea lor și slujirea fraților.
Pe scurt discipolii care participă la Înviere sunt chemați să recunoască și să mărturisească manifestările lui Isus înviat în Biserică și să devină instrumente ale acestor manifestări în lume.
