Vlad Voiculescu: Vom câștiga împreună sau vom pierde separat, fiecare

Fostul ministru al sănătăţii, Vlad Voiculescu, a precizat, într-un interviu acordat dw.com, că românii au demonstrat de mai multe ori că, atunci când simt obrăznicia și orgoliul nemăsurat, reacționează şi că actuala putere trebuie înlocuită de jos în sus la toate nivelele. Începând cu primăriile şi finalizând cu formarea unui nou guvern.

Actualul lider al Mişcării România Împreună a mai vorbit de proiectul MagiCamp, de frustrările din politică şi despre candidatura la Primăria Capitalei.

Iată câteva dintre răspunsurile oferite de liderul MRÎ.

Deutsche Welle: Ce face MagiCamp?

Vlad Voiculescu: Face foarte bine. De un an de zile s-a dezvoltat fulminant. Avem o echipă absolut excepțională, cu oameni cu o motivație despre care de multe ori îmi vine să spun că nu vine din lumea asta. MagiCamp ajută 150 de familii în fiecare lună cu MagicBox, construiește case în mai multe orașe din țară unde sunt tratați copii, oferă consiliere familiilor care trec prin momente teribile, are deja câteva mii de voluntari care îi sunt aproape și care ajută, fiecare, după puteri. MagiCamp face lucruri bune care îmi umplu mie inima în fiecare zi.

Și ce face Vlad Voiculescu în fiecare zi?

Mă ocup de dezvoltarea MagiCamp. Pe lângă, mai am câteva proiecte sociale la care lucrez și pe care le veți vedea lansate în următoarele câteva luni. Sunt președintele grupului pentru drepturile pacienților de la European Society of Medical Oncology. Și construiesc România Împreună, alături de Dacian Cioloș și o bună parte din Guvernul tehnocrat. Mai câștig bani din workshopuri și discursuri publice, pe care le organizez la cerere, și-mi consum rezervele acumulate în perioada în care lucram la bancă.

Ce stă în spatele proiectului cu milionul de oameni?

Câteva frustrări. Eu așa funcționez, pe bază de frustrări. De obsesii personale. De mai bine de un an și jumătate ne adunăm în diverse piețe din România, dar nu știm să ne găsim între noi, nu știm cine a fost și cine nu a fost, nu putem să ne numărăm unii pe alții. Când comunicăm între noi folosim platformele de socializare care au câteva reguli stabilite de proprietarii acestora, au limitări ce țin de numărul de utilizatori raportat de numărul de producători de conținut care crește în fiecare zi și de interesele comerciale legitime ale celor ce dețin aceste platforme. Iar asta se concretizează în imposibilitatea de a transmite un mesaj foarte departe fără să plătești. În speță: din 150.000 de oameni care și-au exprimat intenția de a citi ceea ce scriu eu, mesajele mele ajung în cazurile bune la câteva mii de oameni. Am vrut să spun două lucruri: hai să ne gândim prin metode pe care le știm controla (telefon, email) și să știm unii de alții de unde suntem și ce facem, și, de asemenea, hai să reducem distanța asta dintre oameni și politicieni, ceea ce e foarte important pentru societate. Pentru a reclădi încrederea într-o societate trebuie să începem prin a da încrederea noastră unor oameni. Și asta merge și de la politicieni către cetățeni, dar și de la cetățeni către cei care fac un pas în față și merg înspre politică. Fiecare om ar trebui să se gândească: în cine aș putea avea încredere? Și să i-o spună și, de asemenea, să-i spună când greșește sau să-i ceară socoteala atunci când face ceva ce nu corespunde unor credințe sau valori. Cred foarte mult în ideea de a personifica politica. Legătura asta directă este esența democrației și este primul pas pe care vrem să îl facem pentru a reclădi încrederea între politicieni și cetățeni, dar și în noi că putem face mai mult

.Câtă lume ți-a răspuns? Există o echipă care, în spatele tău, administrează aceste informații? Și ce se întâmplă cu toate aceste date, cu profilurile de „followers”?

Sunt 100.000 de oameni care mi-au scris și mi-au lăsat datele lor. Există un counter pe pagina mea de internet și lumea se poate înscrie în continuare. Toate lucrurile le administrez singur, cu suport de la o persoană care se ocupă de partea tehnică.

Tu ești oricum un tip foarte prins. Când apuci să și citești ce-ți trimit oamenii și când apuci să te luminezi asupra a ceea ce-ți scriu sau sugerează?

Îmi ia foarte mult timp să le citesc, dar e un lucru foarte important: mă încarcă foarte mult și multe idei bune îmi vin de acolo. Problemele pe care le semnalez mai departe – fie că e vorba despre cazul unui pacient sau de o neregulă – deseori vin din mesajele private. Le-am folosit și când eram la minister, și chiar înainte, în rețeaua citostaticelor. Întotdeauna m-a fascinat ideea asta, de rețea între egali, la care cu o contribuție foarte mică de la foarte mulți poți duce lucrurile foarte departe. Când eram la minister, multe anchete pe care le-am făcut atunci cu Corpul de Control (cea în materie de transplant, examenele de specialitate fraudate și multe altele) au pornit așa. Semnalele mi-au parvenit direct. Nici atunci nu era nimeni să intermedieze, toate mesajele ajungeau la mine. Dar asta m-a ajutat foarte mult. Mă luminează și mă încarcă. Dar este și o responsabilitate în treaba pe care am început-o: de a apropia politica pe care o fac de oamenii care au alte griji și priorități.

Știi despre oamenii aceia la ce se pricep, știi de unde să-i iei dacă ai avea nevoie de asistență pentru o idee sau alta? Ar fi dispuși să ți se alăture?

Pe de o parte, vreau să rămân implicat civic. Mă motivează foarte tare să ajut oameni și să văd acest ajutor nu numai la nivel de politici publice, strategii guvernamentale sau municipale, ci în fiecare zi. Și asta fac cu MagiCamp, și asta am făcut cu rețeaua citostaticelor și asta fac cu MagicHome și cu multe alte proiecte la care mă gândesc. Asta este o arie în care vreau să investesc în continuare. Și vreau să investesc în ceea ce obișnuim să numim politică – dar nu este despre vorbe și scandal la televizor și bălăcăreli, ci despre fapte, despre ce vrem și ce putem să schimbăm. Asta nu pot să o fac eu, nu poate nimeni să o facă singur. Pentru asta trebuie să fim destui și să avem competențe variate, cu o aliniere a scopurilor. Cu cât suntem diferiți, cu atât mai bine. Sunt foarte mulți studenți la toate facultățile, sunt oameni din IT, de la șoferi de TIR la farmaciști. Și, da: le voi cere ajutorul, atât în proiectele civice, cât și în proiectele politice în care sunt sau voi fi implicat.

MagiCamp (MagiCamp/Laurentiu Obae) Vlad Voiculescu: ”MagiCamp face lucruri bune care îmi umplu mie inima în fiecare zi.”

S-ar putea să te confrunți cu un Consiliu General ostil.

Acest risc există întotdeauna. Am trecut prin asta ca Guvern tehnocrat. Știm ce înseamnă un Parlament ostil. Știm ce înseamnă ca Parlamentul să vină și să îți mărească anumite cheltuieli și apoi tot el să îți reproșeze că nu ai dat destui bani oamenilor. Jocuri mai mârșave decât s-au făcut în 2016 de către PSD și aliații lor de la ALDE cu greu îmi pot imagina dar, evident, pentru asta trebuie să te pregătești. Nu cred că soluția este într-un lider providențial. Lucrurile trebuie gândite și pregătite din timp.

Am luat deja decizia de a mă implica în politică alături de oameni care, sper cel puțin, îmi seamănă – Dacian Cioloș, Dragoș Pâslaru și alți membri din fostul Guvern tehnocrat.

Cristi Ghinea este și el fost membru al Guvernului tehnocrat. Acum e membru USR. Vă veți bate pe același bazin electoral.

Dacă miza ar fi cei 10-15% pe care îi vedem acum în sondaje, atunci am putea să stăm cu toții acasă. Miza este formarea Guvernului și câștigarea cât mai multor primării. Pot să vorbesc cu multe categorii sociale. Putem vorbi și reprezenta interesele tuturor românilor. Discuțiile despre ideologie sau plasarea politică își găsesc rostul dacă plecăm de la o bază, de la o minimă bună credință și un minim de profesionalism, pe care nu le găsim la nici unul dintre partidele de guvernare. Ce ne diferențiază în primul rând – și asta e valabil și pentru mulți colegi din USR, și pentru mai mulți oameni buni din PNL – este dorința de a face ceva bun și o minimă experiență profesională care să demonstreze că ne pricepem să facem ceva.

Coaliția de guvernământ are primăriile, are contractele primăriilor la care oamenii din orașele mici sau din mediul rural găsesc singurul loc de muncă, au chiar și preoții. Deci, toată comunitatea locală se învârte în jurul primarului și al banilor primăriei. La oamenii ăia, amenințați că dacă nu iese X primar nu mai sunt contracte și, deci, nici lefuri, cum se ajunge?

Românii au demonstrat de mai multe ori că, atunci când simt obrăznicia și orgoliul nemăsurat, reacționează. Grupurile de interese și micile aranjamente locale nu există de ieri, de astăzi, și nu sunt mai puternice decât erau în anii 90. Cred că România, în momentul acesta, are o clasă de mijloc mai puternică decât oricând. Dacă nu ne-am mai tot compătimi spunând că suntem puțini și ne-am uita mai mult la ce putem să facem, dacă ne-am mobiliza prietenii, familia, colegii, mai ales pe cei neinteresați de politică din motive rezonabile, am avea cu toții o șansă la o politică mai bună și la o țară mai bună.

Dar în afara metropolei, unde noile tehnologii nu au pătruns și vectorul de informare este Antena 3?

Hai să ne strângem un milion și apoi fiecare să vorbească cu alte două persoane. Cât de greu poate să fie asta? Suntem cel puțin un milion care am ieșit în piețe în țară în ultimul an și jumătate și care gândim la fel.

În anumite direcții…

Da, în anumite direcții.

Dar vine o poveste cum a fost referendumul, când ai ajuns să te cerți cu oameni cu care te-ai întâlnit în piață, dar care acum au o altă părere decât tine.

Mai întâi, nu ne certăm. Mai întâi, să ne amintim care sunt lucrurile cu adevărat importante, care ne aduc împreună, să ne concentrăm pe acestea, să ne dăm seama că arde acoperișul și că țara a ajuns pe mâinile unora cărora nu le pasă că arde casa, nici de oamenii care locuiesc acolo nu le pasă, ci doar de propriile interese. Așa că tocmai au dat foc la casă. Dacă ne-am aminti asta mai des, ne-am găsi unii pe alții și cu siguranță fiecare ar putea să dea unul sau două telefoane la mama, la tata, la unchiul, la sora, la vecina, la vecinul, la cineva care nu a fost interesat de politică sau e dezamăgit sau poate are o altă părere.

Vlad Voiculescu: ”Sunt convins că trebuie să existe un NOI.”

Există înțelegeri cu alte formațiuni politice pentru susținerea unei candidaturi unice la primărie?

Discuții între oameni cred că ar trebui să existe. Nu văd de ce aici ar fi o excepție. Discutăm frecvent ce trebuie să facem. Miza mea nu este una personală. Nu vreau să ajung din fost ministru primar și apoi cândva fost primar. Ambițiile mele sunt legate de a face lucruri, nu de a fi eu într-o poziție sau alta.

Da, dar ca să poți face trebuie să ajungi în poziția în care se poate face.

În cei zece ani în care am lucrat la Viena, cea mai mare parte a timpului m-am ocupat de implementarea proiectelor de infrastructură – de transport, drumuri publice, gări, școli, spitale și de energie. Cu asta m-am ocupat, pentru Europa Centrală și de Est. Așa că am o bună înțelegere asupra modului în care se pregătesc proiectele de investiții, pentru că un proiect care nu este bine pregătit nu o să poată niciodată fi dus la bun sfârșit, despre cum se finanțează și cum se realizează. E esențial pentru oraș și pentru o țară să înțelegi cum se pregătesc și se realizează proiecte.

Eu mi-am declarat disponibilitatea și o să fac tot ce ține de mine pentru ca noi să câștigăm. Și sunt convins că trebuie să existe un NOI pentru că vom câștiga împreună sau pierde separat, fiecare.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.