Voi cât har și sârg aveți în meseria voastră?

Autor: Adrian Papahagi

E o mare ticăloșie să spui că preoții sunt corupți, hrăpăreți, inutili, etc. Sigur, sunt și din aceia, așa cum există și doctori, profesori sau meșteri proști. Dar, când trebuie să vă operați, nu căutați un chirurg bun? Și când vă meditați copiii, nu căutați un profesor bun? Iar când vă reparați prin casă, nu încercați să găsiți meseriași buni?

Dacă vă pasă de cele sfinte, de ce nu căutați preoții buni și-i vedeți mereu numai pe cei fără chemare?

Dar voi cât har și sârg aveți în meseria voastră?

Mi-a venit acest gând, fiindcă tocmai m-am întâlnit întâmplător cu un preot minunat dintr-o suburbie a Clujului. M-am nimerit alături de el și de băiețelul lui și la un miting anti-PSD, după marțea neagră. Este cult, de o bună-cuviință incredibilă și emană sfințenie; se vede la el frica de Dumnezeu și bunătatea.

La fel, acum câteva săptămâni, într-o bisericuță de lemn în alt sat devenit cartier clujean: un preot tânăr cu o soție distinsă, destupați la minte, educați, stilați – cu adevărat tineri frumoși și liberi.

Tot prin vara aceasta, la o ctitorie a lui Ștefan din Moldova, am cunoscut un alt preot savant, doctor în istoria artei, preocupat de arhitectura și pictura minunăției de biserică în care îi e dat să slujească. Mi-a dăruit studiile sale și m-a rugat să descifrez o inscripție tombală latină a unui italian care ar putea să fie arhitectul bisericii.

Din când în când, mă mai sună în semn de sprijin și solidaritate un ierarh tânăr, venit de la misiune în diaspora la o catedră grea din Moldova. Umblat prin lume, poliglot, de o imensă smerenie. La o conferință recentă, a așteptat o oră, ultimul la rând, ca să îi semnez un volum.

Nu am găsit niciunde în România un loc mai impecabil stilistic și liturgic decât bijuteria arhitecturală din centrul vechi al Bucureștilor, unde slujește un părinte care ar merita să fie episcop, dacă asta nu i-ar distruge liniștea. Omul acesta a construit în jurul bisericii sale un adevărat muzeu de artă sacră și o bibliotecă admirabilă. Am participat acolo la cele mai frumoase liturghii și la cele mai alese discuții, în jurul unor bucate de post. Celălalt paroh studiază Scriptura în limba greacă și se ocupă de copiii sărmani. Etc., etc.

Asta e fața ortodoxiei române pe care îmi place să o văd. Există și una mai puțin frumoasă, pe care o critic din interior. Ați căutat frumusețea, vrednicia și bunătatea înainte de a critica urâciunea?

articol preluat de pe pagina de facebook a autorului

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.