150 de ani de la nașterea lui Miron Cristea, primul patriarh al țării

În ziua de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, pe câmpul lui Horea, viitorul Patriarh al României, Miron Cristea, Episcopul Caransebeşului de atunci, a rostit: „Nu putem şi nici nu avem lipsă să retezăm Carpaţii, căci ei sunt şi trebuie să rămână şi în viitor inima românismului, dar simţesc că astăzi, prin glasul unanim al mulţimii celei mari, vom deschide larg şi pentru totdeauna porţile Carpaţilor, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească…”

Miron Cristea s-a născut pe 18 iulie 1868, în Topliţa, judeţul Harghita. La vârsta de 6 ani a fost dat la Şcoala confesională românească din Topliţa, pe care a frecventat-o doi ani. Văzând că fiul lor are reale posibilităţi intelectuale şi dragoste deosebită faţă de şcoală, părinţii săi s-au hotărât să-l dea la şcoli „mai înalte”, la Bistriţa, ţinutul de baştină al mamei sale, Domniţa. A urmat aici Gimnaziul evanghelic ­lutheran, între 1879 și 1883. La stăruinţa sa, ­părinţii l-au dat la vestitul Liceu grăniceresc (românesc) greco-catolic din Năsăud, pe ­care l-a frecventat între anii 1883 și 1887.

În toamna anului 1887 s-a ­înscris la Institutul Teologic „Andreian” din Sibiu. S-a remarcat în faţa profesorilor şi colegilor săi printr-o activitate intensă atât în cadrul Societăţii culturale „Andrei Şaguna” (al cărei preşedinte a devenit în 1889), cât şi prin articolele publicate, mai ales în periodicele sibiene „Telegraful Român” şi „Tribuna”.

Și-a început „cariera” vieţii după absolvirea şcolii teologice de la Sibiu, ca învăţător şi director la Şcoala primară din Orăştie (1890-1891). S-a remarcat imediat printr-o bogată activitate didactică, de reînviorare a vieţii spirituale de aici. La 16 iulie 1891, a trimis o cerere Consistoriului arhidiecezan din Sibiu, prin care solicita o bursă la Universitatea din Cernăuţi. A primit aprobarea, prin intermediul fostului său profesor de la Sibiu, Ioan Popescu, la Universitatea din Budapesta. Aici a fost student la Facultatea de Litere şi Filosofie (1891-1895), unde a obţinut şi doctoratul cu teza: Eminescu, viaţa şi opera (în limba maghiară), o premieră în cultura românească. În aceeaşi perioadă a publicat articole virulente la adresa şovinismului maghiar, apărând drepturile românilor, atitudine manifestată şi în cadrul Societăţii studenţeşti „Petru Maior” din Budapesta.

Reîntors la Sibiu, avut diverse funcții administrative: secretar eparhial (1895-1902), asesor (consilier) la Arhiepiscopia Sibiului (1902-1909); între timp a fost hirotonit diacon celib (necăsătorit)  și a fost călugărit, sub numele de Miron. În „perioada sibiană”, în paralel, a fost redactor la „Telegraful Român” (1898-1900) şi preşedinte al „Despărţământului” Astra din Sibiu (în 1905); preşedinte al Reuniunii Române de Muzică din Sibiu. A fost ales Episcop al Caransebeşului. La 18/31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales Mitropolit Primat al României întregite, înscăunarea sa făcându-se a doua zi, 19 decembrie 1919/1 ianuarie 1920.
Prin înălţarea Bisericii noastre la rang de Patriarhat, în 4 februarie 1925, Miron Cristea devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1 noiembrie 1925.

Miron Cristea s-a implicat şi în viaţa politică – a făcut parte din Regenţă (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) şi, mai târziu, prim-ministru (10 februarie 1938 – 6 martie 1939). Pentru activitatea culturală a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Patriarhul Miron Cristea a trecut la cele veşnice la Cannes, în Franţa, la 6 martie 1939, și a fost înmormântat în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.