Fac parte din acea categorie de oameni pentru care viața își găsește sensul în cunoaștere. Și mereu spun că a cunoaște înseamnă a înțelege. Înțelegerea, după mine, nu poate fi altfel decât rațională; nu metoda contează (deducție, intuiție etc.), ci procesul. Dacă procesul e încadrat în parametrii rațiunii, atunci cunoașterea poate avea loc. De aici și tensiunea mea cu religia: chiar dacă pilonii argumentării teologice sunt solizi, obiectul scăpa mereu putinței de a fi examinat. Anticii și medievalii au găsit portița prin care se sustrag acestei probleme spinoase: obiectul cunoașterii, cu toate că scapă cunoașterii noastre senzoriale, a fost descris în esența sa de cei dinaintea noastră, oameni îmbunătăți, al căror exercițiu nu a fost pur intelectual. Dar cine mai poate accepta astăzi, după două secole de pozitivism, soluția medievalilor?

Deși mulți au spus că singuri ne dăm determinații, cred că sensul ne alege, nu noi suntem cei care îl alegem. Alegem numai dacă ne urmăm sensul sau ne risipim pe cale. Pentru că sensul meu este să înțeleg cât mai bine lumea (valența lui „a înțelege” aici este filozofică și științifică), sunt scutit de orgoliile sociale și aspirațiile politice. Nu am niciun merit pentru asta, afară de faptul că urmez ceea ce sunt.

Nu știu încă ce contează mai mult: obiectul cunoașterii sau procesul în sine de cunoaștere. Am încercat să nu mă las niciodată atras în gaura neagră a gândirii despre sensul și însemnătatea lucrurilor care există. Gândul neîntrerupt la condiția noastră ontologică („trestie plutitoare”, cum spunea Pascal) e calea sigură către depresie. Mintea trebuie mereu ocupată cu probleme. Rațiunea nu trebuie lăsată nici pentru un moment pradă deznădejdii. Din această cauză nu i-am putut suferi vreodată pe existențialiști: de la Kierkegaard la Cioran, toți au alea calea greșită. Nu așa se înfruntă problemele, cu depresie și insomnii. Problemele trebuie apucate serios și întotdeauna rațional. Le spun mereu celor care mă întreabă: lasați existențialiștii, lăsa-ți-l pe Nietzsche și citiți autori sistematici. Puteți citi și autori secundari, atât timp cât vă introduc corect în problemele reale.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.