Colibița. Imaginea satului din neant. Album foto

În estul județului Bistrița-Năsăud, la contactul dintre Munţii Bârgăului şi Munţii Călimani, pe cursul superior al râului Bistriţa-Ardeleană, acolo unde se întinde acum Lacul Colibița, a existat până nu demult, un sat de munte cu locuri și povești înghițite de apele lacului de acumulare. Administrativ, în locul vechiului sat Colibița a apărut un altul nou format prin strămutarea caselor și a oamenilor din vale pe versanți, dar farmecul satului vechi și, mai ales, locurile și obiceiurile acestuia, s-au pierdut pentru totdeauna. Au rămas doar amintirile localnicilor despre un sat de munte, cu apă rece și curată unde și-au petrecut o parte din viață.

Satul Colibița a luat naștere în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind formată din colibele localnicilor din Bistriţa-Bârgăului şi populată vara, când aceştia se deplasau spre munte cu turmele de animale. Cele dintâi locuinţe permanente în Colibiţa au apărut la începutul  secolului al XIX-lea, apoi treptat, numărul acestora a crescut. De altfel, toponimul de Colibița provine, se pare, de la termenul latin ,,colebs” care înseamnă ,,colibă”.

În anul 1881 a început construirea primei biserici din Colibiţa, de către preotul Vasile Pavel din Bistriţa-Bârgăului, considerat unul dintre întemeietorii satului.Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, începe să se dezvolte staţiunea climaterică Colibiţa prin construirea unui sanatoriu cu 10 camere, iar la începutul secolului XX se ridică alte două clădiri unde erau trataţi bolnavii pulmonari şi copiii săraci. În anul 1926, clădirile cu destinaţie terapeutică de la Colibiţa au fost cumpărate de Societatea  ,,Caritatea” din Cluj-Napoca care a tratat aici studenţii bolnavi de TBC până în preajma celui de-al doilea război mondial.

În anul 1928 a luat naştere şcoala din Colibiţa, în anul 1929 s-a deschis prima pensiune particulară, iar în anul 1930 s-au ridicat primele vile sub Dealul Puşcă, proprietarii fiind oameni înstăriţi din Bistriţa. După al doilea război mondial, staţiunea a servit ca tabără pentru elevi, până când a început proiectul lacului de acumulare, demarat în anul 1976, iar satul şi staţiunea au fost dezafectate.

Chiar dacă astăzi, lacul de acumulare atrage anual un număr mare de turiști, acesta nu poate înlocui farmacul Colibiței de odinioară păstrată în sufletul localnicilor și în nostalgia amintirilor. Imagiena acestui sat, pierdută sub apele lacului de aucmulare, în fotografiile de mai jos.

Sursă foto: Cornel Rusan

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, copac, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi în aer liber

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, casă şi în aer liber

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, plantă, în aer liber, natură şi apă

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, plantă, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, în aer liber, text, natură şi apă

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, apă, text şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, munte, plantă, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, munte, copac, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: plantă, copac, cer, nor, iarbă, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: munte, cer, copac, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, munte, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, în aer liber şi natură

Este posibil ca imaginea să conţină: copac, cer, munte, în aer liber şi natură

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.