Cugetări

Autor: Raluca Someșan

Să-mi laşi în cartea veche,semn.
Pe literele şterse de prea aspra-ți privire,
înmoaie o frunză,
de lemn de mesteacăn, căzută, confuză .
Între pagini , lasă
un zâmbet, ca orice molie care mă caută,
Să ştie că-i acasă.
Copertele poți să le rupi cu totul dacă,
le pui de paznic cum voiai, parcă
Rândurilor tale,
negre şi crețe, reci şi goale.
Şi când vei vrea să mă mai citeşti,
Spală-te, te rog, pe mâini de gânduri.

Iar dacă nu vei mai avea ce deschide,
intră, te rog , pe fereastră.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.