Eroi năsăudeni. Dumitru Nacu

Dumitru Nacu, a fost un fiu de ţăran din Năsăud, născut la 18 martie 1892. A parcurs în cei 96 de ani câţi i-a trăit, cinci perioade grele din istoria românilor ardeleni: perioada cea mai aspră a dualismului austro-ungar când politica de deznaţionalizare a românilor ardeleni ajunsese la apogeu, primul război mondial la sfârşitul căruia Transilvania s-a unit cu patria mamă şi s-a creat România Mare, perioada interbelică (1918-1940) când s-au vindecat rănile de veacuri ale românilor într-o anumită măsură, dictatura regală a lui Carol al II-lea combinată cu efectele pactului Ribentrop-Molotov şi dictatura comunistă când a avut de suferit pentru convingerile sale politice, pentru contribuţia sa eroică la libertatea şi progresul patriei. Pe lângă acestea amintim şi faptul că a fost primul primar român al oraşului Năsăud în legislatura 1925-1929 şi prefect al judeţuluiNăsăud între 15 noiembrie 1933 şi 25 aprilie1936, numit prin Decretul regal nr. 2942/15noiembrie 1933.^”S-a născut la Năsăud, în 1892, ca fiu al unor harnici gospodari, descendenţi ai bravilor grăniceri.
Urmează clasele primare şi liceul, numit pe atunci Gimnaziu Superior Fundaţional pentru a-1 scoate de sub tutela Fondurilor grănicereşti şi a bisericii greco-catolice, spre a putea intensifica politica de maghiarizare. în anul 1915 îşi iabacalaureatul şi se înscrie la Academia de Drept din Pecs-Ungaria. A solicitat o bursă de la Fondurile grănicereşti, dar i-a fost refuzată fiindcă acele fonduri erau blocate în perioada respectivă, pentru a nu asigura şi încuraja aspiraţiile tinerilor de etnie română la învăţământul superior în aceste condiţii se întoarce la Năsăud şi se hotărăşte să plece în România. în plină iarnă, la 1 decembrie 1915 trece graniţa, Împreună cu alţi tineri, pe la Vatra Domei şi Neagra Şarului. Ajunşi la Bucureşti, tinerii se înscriu la Şcoala Superioară de Agricultură.
Prima conflagraţie mondială era în plină desfăşurare. în 1916,după intrarea României în război. Dumitru Nacu şi alţi tineri ardeleni animaţi de dorinţa unirii Transilvaniei cu patria mamă se înscriu voluntari în armata română. Dumitru Nacu a făcut parte din Armata a2-a desub comanda generalului Averscu şi a participat la luptele de laDealul Porcului şi Cireşoaia, episod pe care 1-a evocat într-o povestire intitulată„Spioana”La 8 ianuarie 1918, după victoriile armatei române în luptele de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, trece Prutul cuRegimentul II vânători pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia rusească. La 9 aprilie 1918 este prezent la adunarea care proclamă Unirea Basarabiei cu România. Nacu fusese înaintat la gradul de sublocotenent şi era deja comandant de pluton. La 1 aprilie 1919 participă la luptele pentru eliberarea Ardealului iar în 4 august întră cu armata română în Budapesta. Se îmbolnăveşte după trecerea Tisei şi este internat la Budapesta şi apoi la Cluj. Cu diagnosticul malarie. După terminarea războiului activează la Regimentul 85 Infanterie şi predă la şcoala de subofiţeri din Oradea, până în 1924. In această perioadă face, la fără frecvenţă, studii juridice şi îşi ia licenţa. Boala i se agravează şi în 1925 trece în rezervă. Se reîntoarce la Năsăud şi este numit în Consiliul de Administraţie al Fondurilor grănicereşti, în funcţia de director. In acest timp întocmeşte documentaţia pentru trecerea Năsăudului la statutul administrativ de oraş. Acest lucru se va realiza şi în urma alegerilor din 1925 este ales primar al oraşului Năsăud, iar în 1933 prefect al judeţului Năsăud.
Cele mai importante realizări din perioada în care a îndeplinit funcţia de prefect sunt legate de dezvoltarea învăţământului. Astfel, au fost luate măsuri ca în 30 de comune şi sate unde nu existau şcoli româneşti să se creeze astfel de instituţii, să se construiască sau să se amenajeze localuri, mai ales în satele cu populaţie maghiară şi săsească. Ecouri ale acestei activităţi au apărut şi în presă.: „Ca prefect D. Nacu a desfăşurat o
activitate atât de rodnică, a dăruit acestui ţinut grăniceresc atât energia şi strădania sa, încât dacă aceeaşi energie s-ar fi pus în slujba neamului, pretutindeni, altul ar fi fost epilogul dramaticelor vremi ce trăim. Şi-a dăruit toată preocuparea dezvoltării singurelor focare de afirmare naţională-şcolile şi bisericile. A dat fiecărui sat minoritar,o şcoală românească, a zidit şi consolidat prin ajutoare(…) biserici şi cămine culturale. Profil de robustă şi zvăpăiată dăruire, D. Nacu a lăsat în urmă o dâră de lumină şi faptă, atât de grăitoare pentru vremile de lâncezeală de oricând, mai ales pentru văicărelile şi scepticismul de azi.
In 1937 este ales senator din partea Partidului Naţional Liberal, dar guvernul Tătărescu cade neavând majoritatea parlamentară. Este perioada când se instaurează dictatura regală a luiCarol al II-lea şi mişcarea legionară ia amploare. Se anunţa iminenta declanşare acelui de al doilea război mondial, cu urmări tragice pentru noi, datorită faptului că, prin odiosul dictat de la Viena, Ardealul de Nord a fost rupt din trupul ţării şi cedat Ungariei. După cedarea Ardealului de Nord s-a refugiat la Bucureşti, unde împreună cu mai mulţi intelectuali ardeleni constituie „Asociaţia generală a refugiaţilor şi expulzaţilor din Ardealul deNord”, cu scopul de a se întoarce în Ardeal şi de a-i ajuta pe cei asupriţi de către unguri. Este ales preşedinte al acestei asociaţii împreună cu un grup de intelectuali refugiaţi din Ardeal printre care Emil Boşca-Mălin, Ion Th. Ilea, Iustin Ilieşiu, OctavianRuleanu, Vasile Netea, Ion Costan ş.a. editează la Bucureşti revista Plaiuri năsăudene,”în articole căreia înfierează răboiul şi dictatura antonesciană.Culmea atitudinii împotriva politicii generalului Ion Antonescu şi a nemţilor o înregistrează DumitruNacu la marea adunare, din 28 februarie 1943, de la Chişinău unde, în prezenţa reprezentantului Germaniei în România von Kilinger, afirmă că armata română nu avea ce căuta dincolo de Nistru. În urma acestui discurs este arestat de siguranţă şi întemniţat în lagărul de la Târgu Jiu, împreună cu alţi deţinuţi politici, şi unde rămâne până în anul 1944.
Despre activitatea din perioada războiului, de asemenea, a scris presa vremii. Profesorulşi scriitorul Gabriel Ţepelea afirma în publicaţia„Plaiuri năsăudene”:„Am cunoscut pe Nacu, în unul din rapoartele siguranţei, ca unul dintre cei mai mari duşmani ai dictaturii şi nemţilor. Mai apoi l-am cunoscut personal, împreună cu întreaga acţiune de subminare,vreme de 4ani.”^^După 1945, pentru activitatea sa antifascistă a fost numit comisar general pentru lichidarea problemelor refugiaţilor, cu grad desecretar de stat la interne. în 1945 a fost ales preşedintele fracţiunii P.N.L. din judeţul Năsăud şi a candidat la alegerile din acel an, măsluite de comunişti cu sprijinul Armatei Roşii. Apoi, până în anul 1948, a profesat avocatura la Năsăud. Cu toate că a desfăşurat o activitate antirăzboinică şi antifascistă, în 1950 este arestat din nou şi deţinut, până în 1954, fără >ă fie condamnat, în temniţele de Ia Aiud şi Cluj, prin lagărele de muncă forţată de pe şantierul canalului Dunăre-Marea Neagră:Medgidia, PoartaAlbă, Cernavodă etc. După eliberarea din detenţie a lucrat la Comraiprod Năsăud şi la Întreprinderea de industrie local George Coşbuc”, până în 1959 cândse pensionează.
În iunie 1988, Dumitru Nacu se stinge din viaţă.
Pentru activitatea sa prodigioasă, desfăşurată în timp de războişi de pace, a fost decorat cu numeroase ordine şi medalii: „Steua României” cu spadă în grad de cavaler, cu panglică de„Virtute Militră”(…) pentru bravura şi devotamentul cu care a condus plutonul la atac înluptele cu maghiarii de la Szasz Ladany, în iulie 1919 (Decret 445/1920); Medalia „Victoria”marelui război pentru civilizaţie 1916-1918 (Decret 3390/1921); Ordinul „CoroanaRomâniei”în grad de cavaler cu panglică de „Virtutea Militară” pentruluptele de la Ciucea din aprilie 19193(Decret 4206/1919); Medalia „Ferdinad 1″ cu spadă şi panglicăde „Virtutea Militară”, pentrucă a făcut parte din corpul de voluntari „Ardeal-Bucovina”, în războiul pentru întregireaneamului 1916-1918; Medalia „Crucea Comemorativă” (1916-1918); „Virtutea Ostăşească”clasa I (Decret 194/6 martie 1968).Pentru întreaga sa activitate desfăşurată în scopul apărării patriei şi dezvoltării judeţului şi oraşului Năsăud, Consiliul Local i-a acordat diploma de Cetăţean de Onoare postmortem al Oraşului Năsăud (Hotărârea nr. 52/2.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.