Uncategorized

“La 23 august 1944, Iuliu Maniu a organizat și dirijat opinia publică românească spre alianța cu marile puteri democratice”

Ilie Lazăr a fost unul dintre participanții la evenimentele din anul 1944, fiind și unul dintre liderii partidului condus de Iuliu Maniu. În memoriile sale regăsim relatări inclusiv despre actul de la 23 august 1944, când România a trecut de partea aliaților Anglia, SUA, Franța, URSS:

” …..Cu ani, inaintea oricui, Iuliu Maniu a organizat si dirijat opinia publica romaneasca spre alianta cu marile puteri democratice. In anul 1941 a facut un acord cu ministrii Marii Britanii si Statelor Unite angajandu-se categoric pe aceasta linie, fapte pe care le-au stiut colaboratorii d-sale din conducerea partidului si anume : d-nii Mihalache, Dr.Lupu, Mihai Popovici si Ghita Pop. Cu ani inainte, Iuliu Maniu, prin trimisii sai, a transmis un mesaj prizonierilor nostri din Rusia, sa se inroleze ca armata separata contra germanilor. Cu mult inaintea tuturor Iuliu Maniu a pus problema iesirii din razboi si incheierea armistitiului, atat Regelui cat si Maresalului Antonescu. Nu voi starui cu amanunte asupra acestor tratative, atat doar ca va veni timpul cand insusi dl. Maniu va fi obligat sa puna anumite lucruri la punct.
Se va vedea ca d-nii Groza, Tatarescu si alti “apostoli” ai “lumii noi”, beneficiari ai actului de la 23 august, erau complet absenti de la orice actiune care era riscanta.( Dl. Groza i-a spus doamnei Lucretia Barbu :” Ce, eram prost sa raman in Bucuresti?”)
Dl. Maniu va trebui sa-i arate pe toti si toate ajutoarele lui pretioase in acele actiuni riscante. Evident, nici chiar noi, ce-l secondam zi de zi pe Dl. Iuliu Maniu, nu puteam sti tot ce facea, deoarece, prin felul cum dl. Maniu utilizeaza pe oricare dintre colaboratorii sai, ceilalti banuiesc dar nu stiu nimic precis. Eu stiu doar atat, si aceasta cu toata certitudinea ca , actul de la 23 august a fost pregatit in cele mai mici amanunte, exclusiv de Iuliu Maniu, cu ajutorul a cel mult 12-16 insi. Marele noroc a fost ca Majestatea Sa Regele a consimtit sa uzeze de drepturile sale constitutionale si prin aceasta a asigurat acel minunat succes. Sa nu se uite ca cele mai mici amanunte au fost puse la punct de catre oamenii din anturajul Majestatii Sale Regele Mihai I, in perfecta colaborare cu dl. Iuliu Maniu. Lauda si recunostinta se cuvine, afara de cei plecati in strainatate, in frunte cu Printul Barbu Stirbey, d-lor Cornel Bianu, Constantin Visoianu, precum si colaboratorilor lui Iuliu Maniu din interior, care, aici, sub calcai german, au riscat in fiecare zi. Imi permit a aminti vreo cativa pretiosi colaboratori ai Majestatii Sale si ai d-lui Iuliu Maniu ca : General Aldea, General Niculescu, Colonel Damaceanu, Colonel Olteanu, Colonel Emilian Ionescu, d-nii Niculescu- Buzesti-Starcea, Ghita Pop, Dr. Leucutia, Georgescu, dr. Solomon, Hudita, Caramfil, Maldarescu, Petrusca, Ilie Lazar. Mare si pretios concurs au dat doamnele Madgearu, Ecaterina Stirbey, Alice Sturdza, Mara Lazar, Dr. Manoila si Ligia Georgescu.
Despre cele mai sus insirate, afirm cu preciziune ca au avut un rol hatarator la actul de la 23 august. Dl Maniu este in drept sa ma corecteze sau sa dezminta. Eu mi-am permis aceasta indiscretie. Despre dl Patrascanu – care a dat un mare interviu lipsit de modestie in aceasta chestiune – stiu atat, ca de vreo cateva ori a venit la dl. Iuliu Maniu, iar o data in casa d-lui Manoila, rugat fiind sa iesim cu muncitorii in strada, a spus : ” Garantati, d-le Maniu, ca politia nu trage ?”
N-ar trebui ca acest act salvator pentru viitorul neamului romanesc sa-l discute oameni care n-au nici o competenta.Doi factori au pregatit si dus la bun sfarsit totul. Acestia au fost : Regele Tarii si Iuliu Maniu. Toti ceilalti, fie ca erau in uniforma, fie in civil, au activat dupa pregatirea si indrumarile celor doi factori. Asigur pe toti cei cu interviuri si beneficiari ai acestui act important, ca cei care au riscat, punandu-si capul la bataie, nu s-au gandit niciodata la o recompensa, ci au crezut tare ca pentru salvarea neamului, nici o jertfa nu este prea mare. Neamul acesta harnic, bun si viteaz, merita pe viitor o soarta mai buna si n-ar trebui sa repete greselile din trecut, cand toti aventurierii si instrainatii erau cocotati la conducere.
………Dupa desavarsirea actului de la 23 august, germanii cred ca este cazul sa ne pedepseasca. Fostii comandanti din Bucuresti, care au fost eliberati pe cavant de onoare, au bombardat orasul si au atacat solid. Au bombardat masiv Palatul Regal, Teatrul National, Atheneul, Telefoanele si toata Calea Victoriei, precum si alte obiective militare. Dupa arestarea Maresalului Antonescu , a lui Ica Antonescu, a generalului Pantazi, a generalului Vasiliu si a colonelului Elefterescu, actiunea militara isi urmeaza cursul metodic. In frunte stau Regimentul de Garda comandat de colonelul Olteanu. Dl. Iuliu Maniu era cand la Palat, cand la sediul lui permanent, in locuinta compusa din 2 camere a d-lui Romul Pop, din Splaiul Unirii, nr.5, cand la Marele Stat Major, din Palatul CFR, de langa Gara de Nord. Eu, in noaptea de 23-24 august, am fost surprins la Snagov, unde se gasea vila d-lui dr, Costinescu si a d-lui Dinu Bratianu. Aici era cat pe-aici sa fim capturati de germani. In ultimul moment am fost salvati de catre doi agenti trimisi de Marele Stat Major, la rugamintea d-lui Maniu. M-am salvat facand un mare inconjur, sosind la Bucuresti in cel mai mare bombardament. Prietenii care m-au crezut capturat s-au bucurat vazandu-ma.
Legatura d-lui Maniu cu Marele Stat Major si cu Comandamentul Capitalei a organizat-o generalul V. Barbu… La inceput dl. Maniu personal mergea la Marele Stat Major, fara sa tina seama de pericolele ce-l amenintau, in cele mai mari bombardamente. Totdeauna era insotit de generalul Barbu, de maiorul de Stat Major, Ratiu sau de Aurel Maldarescu, Cioculescu, Cantemir sau Furnarache. Aici la permanenta Marelui Stat Major erau numai vreo cativa maiori, sefi de birouri. Dl general Mihail, seful Marelui Stat Major era in padurea Pasarea, iar dl. presedinte al Consiliului de Razboi, Sanatescu cu alti generali, erau la Bolintinul din Vale, la cca 30 km. de Bucuresti. Dl. Maniu insotit de ge. Barbu, Radu Cioculescu si Furnarache au plecat imediat la Bolintinu din Vale. Aici gaseste pe Generalul Sanatescu, Aldea, Eftimiu, Damaceanu si altii. Cu cei prezenti s-a tinut imediat un Consiliu ad-hoc, dl. Maniu aratand temeiurile juridice si bazele constitutionale care trebuie sa stea la baza noului aparat de stat. ( Constitutia de la 1866 si 1923) A rugat ca Guvernul sa ia contact oficial cu aliatii de la Cairo si Moscova, pentru incheierea armistitiului, in conditiile in care au fost stabilite in prealabil si in secret. Generalii au rugat pe dl. Maniu sa nu se reintoarca la Bucuresti, date fiind pericolele. El totusi a crezut ca trebuie sa plece, deoarece prezenta sa in Capitala, unde toata populatia era in adaposturi, in permanenta, era incurajatoare.
Legatura cu Partidul Liberal o avea prin dl. Constantin Bratianu.
Luptele pentru eliberarea Capitalei, a Munteniei, a Olteniei si Transilvaniei de Sud au durat doua saptamani. Dupa aceasta, au intrat si trupele aliate in orasele deja total eliberate.
Despre actiunile secrete ale domnului Iuliu Maniu mi-as mai permite o destainuire : o data, fara stirea nimanui, s-a intalnit in padurea Pustnicul, cu dl. Chesterle, recent lasat cu parasuta langa Alexandria. Mai suntem in posesiunea( fara aprobarea d-lui Maniu, care ne-a conjurat s-o distrugem) unei ciorne cu manuscrisul d-sale, continand o telegrama catre dl. Churchill, si una catre un oarecare “Alecu” la Cairo. Dispozitiunile pe care le dadea conducatorilor romani din Ardealul de Nord, le facea pe cai incredibile. O data- si mi se pare chiar primele dispozitiuni- le-a dus in gheata sotia mea , riscand mult de tot.”

Acestea sunt mărturiile despre 23 august 1944, scrise în prima parte a memoriilor lui, la ” Coana Miluta, sub steag englezesc, la 30 mai 1945.

Ilie Lazăr a fost unul dintre fruntașii partidului condus de Iuliu Maniu. A luptat în Primul Război Mondial. În 1928 a câștigat fotoliul de deputat din partea PNȚ.

A fost un delegat la evenimentele de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.

Părinții săi au fost descendenții unor vechi familii românești din mica nobilime. Bunicul său, Vasile Lazăr, preot și licențiat în drept, a fost protopop al Sighetului, iar acesta descindea din șapte generații de preoți.

A studiat Academia de drept, obținând titlul de doctor în drept. A urmat mai apoi Conservatorul din Viena.

În 1946, înaintea alegerilor, a fost arestat de către autoritățile comuniste sub acuzația de trădare, fiind închis timp de 7 luni. Soția sa, Maria Lazăr, a câștigat fotoliul de deputat în locul său, dovedind astfel popularitatea de care se bucura Ilie Lazăr.

În 1947 este implicat în înscenarea de la Tămădău, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ. În același an, în urma acestui proces, a fost condamnat la 12 ani de temniță grea, 5 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.