Uncategorized

Legenda bradului de Crăciun

Una dintre cele mai frumoase tradiții asociate sărbătorii Crăciunului este, fără îndoială, cea a împodobirii bradului. Nelipsit din orice casă, bradul împodobit aduce bucurie în sufletelea milioane de oameni care se întrec în decorarea acestuia. Nu se știe cu certitudine unde a luat naștere obiceiul împodobirii bradului de Crăciun. Se crede că primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit la Riga, în anul 1510, iar primul brad de Crăciun într-o piață publică a fost cel din Strassbourg (1605). În Țările Române,  primul brad de Crăciun a fost împodobit la palatul principelui Carol I în anul 1866.

Potrivit unei legende, pe vremea când Isus Cristos umbla pe pământ, s-a ivit o furtună mare, cu tunete și grindină mare. Domnul Isus a căutat adăpost sub copaci, dar majoritatea nu au vrut să-l primească. Doar bradul s-a oferit să îl adăpostească până când a trecut furtuna și a apărut soarele. Atunci, Isus Cristos a spus bradului: ,,Dintre toţi copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, te voi răsplăti. Fie ca de azi înainte, tu să nu-ţi mai lepezi frunzişul, iarna, ca ceilalţi copaci, ci să-l păstrezi veşnic verde. Fie ca acele tale să capete o mireasmă care să-i bucure pe oameni, să le dea putere şi să le vindece bolile, astfel încît ei să te preţuiască cum se cuvine. Fie ca în miez de iarnă, cînd toate fructele pămîntului se vor fi terminat, oamenii să te împodobească şi să pună p eramurile tale toate bunătăţile, iar atunci cînd se vor strînge în jurul tău, ei să se gîndească la Mine, pentru că tu eşti copacul cel mai drag Mie”.

Astfel, bradul este considerat pomul vieții deoarece rămâne veșnic verde, simbolizându-l pe Isus Cristos, veșnic viu. Vârful bradului se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale veșnic verzi amintesc de viața veșnică.