Uncategorized

Mari scriitori români. Emil Gârleanu

Emil Gârleanu, prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist roman, s-a născut pe 5 ianuarie 1878 la Iași.

În perioada 1885-1889 urmează școala primară din Sărărie. Începe liceul la Iași în 1889, unde urmează trei clase, se retrage și se înscrie la Școala Fiilor de Militari din Iași.

Doi factori l-au îndrumat însă spre cariera armelor: influența tatălui, precum și faptul că locuind în aproprierea cazărmilor a avut deseori ocazia să vadă armele. 1892-1896, frecventează „Școala Fiilor de Militari”, unde devine coleg cu Eugeniu Botez, viitorul scriitor Jean Bart.

La Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, pe care o urmează între 1896-1900, îl are coleg pe Gheorghe Brăescu. Renunță între timp la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină, după doar un an și trei luni. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.

În anul 1900 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași.

A debutat la revista ieșeană „Arhiva”, revistă condusă de A.D.Xenopol, în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos”, alături de George Tutoveanu si Dumitru Nanu, și colaborator la „Convorbiri critice”.

Scriitorul publică primul său volum de proză “Bătrânii” în anul 1905, volum alcătuit din schițe publicate în revistele Făt-Frumos și Sămănătorul. Un an mai târziu se stabilește la București, devenind redactor la “Neamul Românesc”, revistă condusă de Nicolae Iorga.

Volumul de schițe și povestiri “Din lumea celor care nu cuvântă” este cea mai cunoscută operă a lui Emil Gârleanu, publicată în anul 1910, urmată de o altă scriere la fel de importantă, “Nucul lui Odobac”, apărută în același an.

Alte volume semnate de scriitor: Cea dintâi durere (1907), Schițe din război (1908), Visul lui Pillat (1915), Culegătorul de rouă (1919) etc.

Postum îi mai apar câteva volume, printre care Visul lui Filat (1915), O lacrimă pe-o geană (1915) și Priveliști din țară (1915).
Emil Gârleanu s-a afirmat și ca regizor și ca scenarist. Regizează în anul 1914 filmul “Cetatea Neamțului” și scrie scenariul pentru filmul “Dragoste la mănăstire”.

A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912, perioadă în care a fost și director al Teatrului Național din Craiova.
Emil Gârleanu se stinge din viata la 2 iulie 1914, la doar 36 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.