Uncategorized

Mari români. Octavian Paler

Octavian Paler s-a nascut la 2 iulie 1928, in localitatea Lisa din judetul Fagaras (azi, judetul Brasov). În 1937 a absolvit scoala primara in satul natal, fiind admis la Liceul Spiru Haret din Bucuresti. Cu numai o saptamana inainte de a absolvi clasa a VII-a, are un conflict cu directorul liceului, George Serban, fratele mamei sale. Este obligat sa se mute la Liceul Radu Negru din Fagaras. Peste un an absolva liceul, fiind declarat “Promovat cu lauda”, dintr-o clasa cu 44 de elevi. Examenul de bacalaureat il va trece la Sibiu. Urmeaza, simultan, cursurile Facultatii de Litere si Filosofie si cele ale Facultatii de Drept din Bucuresti.

Peste ani, va evoca, nu fara doza inerenta de nostalgie, aceste vremi: “La 19 ani am fost in stare sa dorm pe ziare, in prag de iarna, in Gara de Nord, fara sa ma sinchisesc de riscuri. Reusisem la admitere la toate cele trei facultati unde dadusem examen, dar, tot asteptand deschiderea cursurilor, nu m-am dus acasa. Apoi am amanat, din motive de economie, mersul la Lisa pentru vacanta de Craciun. Locuiam, provizoriu (c“est le provisoire qui dure), pe Strada Tufelor, cum se numea atunci. Coana Veta, originara din Liasa, imi oferise posibilitatea sa fiu al treilea chirias in singura ei odaie. O camaruta in care incapeau doua paturi”.

În perioada 1965-1985, Octavian Paler a ocupat diverse functii de conducere in sistemul presei: vicepresedinte al Comitetului de Radiodifuziune si Televiziune (1965-1970); redactor-sef al cotidianului Romania libera (1970-1983). Între anii 1974-1979 este membru supleant al CC al PCR, iar in perioada 1980-1985 este deputat in Marea Adunare Nationala. În ultima perioada a regimului ceausist, Octavian Paler devine “indezirabil”, din cauza atat a criticilor la adresa politicii interne, cat si optiunilor sale pro-occidentale. Îi este stabilit domiciliu fortat si i se interzice, totodata, sa se manifeste in viata literar artistica.

Imediat dupa decembrie 1989, Octavian Paler va socoti de datoria sa sa se afle in miezul evenimentelor culturale si politice. Este membru fondator al Grupului de Dialog Social si are o prezenta redutabila in presa libera, in primul rand prin editorialele si lucrarile sale de pozitie civica, democratica. În ultimii ani de viata este tot mai dezamagit de prestatia clasei politice si, in general, a celor in care investise incredere, fara a-si vedea confirmate asteptarile.

“Ma ingrozesc – a marturisit el cu putin inaintea sfarsitului – ura, rautatea, placerea de a ridica stalpi ai infamiei si de a azvarli cu pietre”. Si, ceva mai departe: “Observ ca se discuta despre infern cu aerul ca ne-am afla intr-un semi-paradis, intr-un purgatoriu. Oare se minte, azi, mai putin decat inainte?”. Moare la 7 mai 2007, cu doua luni inainte de a implini 81 de ani.

S-a vobit indelung despre pesimismul lui Octavian Paler. El insusi recunostea: “Pesimismul este modul meu de a nu accepta sa nu judec normal o anormalitate”. Este, insa, Octavian Paler un pesimist innegurat, fara orizont? Mai degraba inclin sa il cred a fi un mizantrop bine temperat, care refuza ispita facila a clipei, dand, astfel, castig reflectiei lucide a “spectatorului angajat”: “Daca nu pot sa fac istoria, o indur”.