Ofițer din MApN, deranjat de articole despre veteranii teatrelor de operații? ,,Mulți vor scrie despre noi, puțini vor fi ca noi!”. Ce spuneți, Domnule Ministru?

În atenția:
– Ministrului Apărării Naționale, domnul Gabriel Leș;
– Şefului Direcţiei informare şi relaţii publice din MApN, domnul colonel Constantin Spînu.

Domnule Ministru, Domnule colonel,
Cum este posibil că redactori din mass-media militare (angajați ai MApN, structura centrală) să se arate deranjați, prin postări publice pe site-uri de socializare, de faptul că  se scrie despre veteranii teatrelor de operații? De ce MApN-ul mai organizează, atunci, Cursul pentru jurnaliștii care transmit din zone de conflict, respectiv invită jurnaliștii la ceremonii dedicate repatrierii militarilor din teatrele de operații?

Domnule MInistru, Domnule colonel,
Sunt unul dintre românii care apreciază și respectă Armata României. În calitate de profesor, am promovat Armata României în rândul elevilor mei, iar în calitate de jurnalist, am scris numeroase articole despre militari, cu deosebire despre militarii din orașul meu, recent repatriați din Afganistan. Articole care nu aduc niciun fel de atingere demnității sau onoarei veteranilor teatrelor de operații, dimpotrivă, am promovat cât am putut de bine militarii aflați în misiune în rândul comunității locale și nu numai. Înainte de a scrie aceste articole am urmat și absolvit Cursul pentru jurnaliștii care transmit din zone de conflict, ediția 2018, organizat de MApN.

Astăzi, am citit cu consternare cum unul dintre redactorii din mass-media militare, angajat al MApN,  structura centrală, se arată deranjat de faptul că ,,mulți scriu despre noi”, adică despre militarii care execută misiuni în teatrele de operații.
,,Mulți vor scrie despre noi, puțini vor fi ca noi. Tot văd și citesc folosindu-se termenul cu atâta ușurință de către persoane care au văzut teatrul de operații doar la televizor, iar armamentul real și camera de corimec sunt niște noțiuni pe hârtia minusculă. Mă întreb câți dintre cei care etalează și – au auzit copilul plângând de dor prin telefon, câți au simțit glonțul pe la ureche (…). Aceștia sunt veteranii teatrelor de operații, dragii mei, acei oameni care au renăscut din propria cenușă și merg pana la sacrificiul suprem pentru camarazii de arme ca un tot unitar. Ei și doar Ei, își merită titlul (…).” scrie, printre altele, o doamnă ofițer, redactor în mass-media militare, angajată a MApN structura centrală, pe o rețea de socializare.

În primul rând, nu am pretins niciodată că sunt ca și ei, adică ca și veteranii teatrelor de operații. În al doilea rând, credeam că un ofițer apreciază eforturile jurnaliștilor din mass-media civile de a promova Armata României în comunitatea locală și în școală.

În al treilea rând, luam poziție și dacă nu aflam, pe surse, că postarea dânsei mi s-ar adresa și mie. Din ce motiv (cred) că ar putea fi vorba despre așa ceva: am scris, în calitate de voluntar, pentru asociația pe care o promovează, doamna. La un moment dat, am decis să nu mai scriu pentru acea asociație. Ieri, am scris un articol despre președintele altei asociații cu specific militar. Acest lucru, nu a fost pe placul unor persoane din prima asociație, din câte am aflat. Așa cum precizam anterior, chiar dacă lucrurile nu stau așa cum le-am aflat eu, am scris prea multe articole despre veteranii teatrelor de operații, în care am pus suflet, ca să nu mă deranjeze astfel de postări publice din partea unui angajat al MApN.

Aș vrea să se știe că nu doresc să fiu folosită în lupta dintre asociații sau instituții și că scriu despre Armata României, implicit depre militari și veterani ai teatrelor de operații, pentru că îmi place acest lucru. Nu scriu pentru o asociație, ca să mă răzbun pe alta, ca urmare, rog să nu fiu amestecată în astfel de dispute care nu mă privesc. Repet: fac ce îmi place, scriu despre militari/vererani din teatrele de operații pentru că îi respect, sunt mândră de ei și îi susțin. Nu îmi atribui meritele lor, nu pretind că sunt ca și ei. Nu am aceste drepturi (să scriu despre ei și să îi susțin) dacă nu am fost în teatrele de operații? Sunt  interzise, cumva, în România anului 2019, aceste drepturi, Domnule Ministru?

Libertatea de exprimare îmi permite să scriu despre veterani, chiar dacă nu fost în teatrele de operații. Dar, îmi cer scuze dacă unul dintre veteranii teatrelor de operații s-a simțit lezat de articolele mele. Desigur, mă refer la militarii despre care am scris, nu la altcineva. Cer scuze, de asemenea, și militarilor (ofițeri, subofițeri, SGP) cu care am colaborat de-a lungul timpului, din garnizoana Bistrița și nu numai, oameni deosebiți, care, poate, vor fi dezamăgiți de această postare.

Domnule Ministru, Domnule colonel,
mâine voi trimite o informare  oficială cu postarea publică a angajatului despre care am făcut vorbire, cu rugămintea de a prezenta poziția MApN cu privire la cele semnalate.

CRISTINA RUSU

Sursă foto: AMIR Enfermería

 

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.