Osemintele celui mai tânăr semnatar al actului Marii Uniri au fost aduse la București

Osemintele celui mai tânăr semnatar al actului Marii Uniri, Ilie Lazăr au fost aduse la București.

Miercuri, 4 decembrie 2019, la ora 12, la cimitirul Bellu Catolic, a avut loc ceremonia de reînhumare.

Aducerea pe 4 decembrie a.c. la Cimitirul Bellu din Bucuresti a osemintelor familiei Ilie Lazar este un moment si de aducere-aminte a faptelor bravului om de stat, avocat si comandant militar in Armata Austro-Ungara din care pleaca pentru a elibera Bucovina si a pune primar la Cernauti pe Iancu Flondor, devenind apoi cel mai tinar semnatar al Actului Unirii de la 1918 de fondare a Statului national unitar roman, ulterior parlamentar al Partidului National Roman.

Ilie Lazăr a urmat şcoala primară apoi Liceul Piarist din Sighet. Din clasa a V-a s-a mutat la Liceul din Lugoj. Studiile superioare le-a urmat la Facultăţile de Drept din Sighet şi Cluj, obţinând titlul de doctor în Drept al Universităţii din Cluj, studii de specializare în economie, la Viena.

In acest sens, pe langa inaltul omagiu al Bisericii Greco-Catolice, decorarea post-mortem sau comemorarea de 1 Decembrie 2019 in Parlamentul Romaniei in care, in mai multe legislaturi, a fost deputat de Maramures, sunt gesturi simbolice necesare, dar mult prea putin pentru o personalitate cum a fost Ilie Lazar, care pentru ale sale idealuri de dreptate nationala si neatarnare a tarii, s-a luptat toata viata, patimind 17 ani in temnitele comuniste: Galati, Sighet (lotul Maniu), Ramnicu Sarat apoi Periprava.

In 1946 a fost impiedicat de comunisti sa candideze in alegeri in urma unei farse judiciare si, in replica, sustinatorii sai din PNT au hotarat ca, sotia sa, Maria, sa-si inainteze candidatura; desi aleasa deputat in circumscriptia in care trebuie sa candideze Ilie Lazar, a refuzat apoi sa-si ridice mandatul parlamentar in conditiile in care alegerile erau falsificate de comunisti, rezultatele fiind inversate in favoarea regimului marioneta de ocupatie sovietica.

„…..De-alungul activității mele politice am legat o mulțime de prietenii cu oameni din diferite pături sociale. Mi-au plăcut oamenii „dintr-o bucată „. În Bucureștiul luxos, cosmopolit, plin de parveniți și îmbogățiți peste noapte, eu nu căutam prietenii cu orice preț, deoarece detest parveniții lingușitori și lipsa de caracter. Am fost nevoit să constat că în cele mai multe cazuri, nu poți conta pe prietenia și sacrificiul celor îmbogățiți. Atâtea am văzut, și decepțiile, la un moment dat, m-au determinat să trăiesc exclusiv pentru un ideal, și în cercul familiei și al prietenilor încercați. M-am împrietenit și cu oameni din alte pături sociale, dacă m-am convins că aceștia sunt în stare să creadă în ceva și să aducă jertfe.
De-alungul anilor grei de luptă am văzut atâtea imposibilități, încât am zis : ” mă închin aceluia care crede în ceva și nu trădează. ” indiferent dacă face sau nu parte din partidul meu. Luptele pentru ideile partidului meu și pentru schimbarea moravurilor înrădăcinate în anumite posturi de comandă, mi-au adus multe dezagremente și neplăceri. Fără să fi fost aderentul unor idei de extremă dreapta sau stânga, pentru felul cum înțelegeam să lupt împotriva unor stări imorale și nedrepte, fără să fi avut vreo condamnare, am fost totuși privat de libertate aproximativ un an și jumătate.
În suferințe, nedreptățit și lovit în închisori, lagăre și ascunzișuri, am cunoscut oameni și am legat prietenii. Am avut prilejul să controlez, să constat stări de lucruri și să mă revolt pentru rânduiala aceasta. Nu sunt „domnișorul ” născut și crescut cu istericale și în belșug, ci în permanent contact cu realitatea. Din copilărie, din mediul în care m-am născut, am putut distinge răul de bine, falsul de adevăr și linia demnității și a moralității.
Neamul meu, în permanență l-am văzut lovit, exploatat și umilit. De aceea mi s-a părut a doua mea natură, lupta până la sacrificiu pentru ridicarea neamului românesc. Dârzenia luptelor mele m-au adus în legătură cu oameni, care la fel, luptau pentru un ideal oarecare. În liceu m-am împrietenit cu colegi care, la fel ca și mine, nu erau privilegiați ai regimului. În armata străină, românul, sârbul, slovacul, evreul și, în fine, acela care era ținut „la trei pași ” era prietenul meu. Au venit luptele politice, unde am stat alături de aceia care luptau pentru un ideal și care erau în stare să sufere. Am crezut și cred, că numai prin lupte și suferință tare, se pot schimba lucrurile și moravurile. Eu vreau schimbarea moravurilor prin noi și, în primul rând, la noi. ”

Ilie Lazăr – „Amintiri”, Academia Civică, 2000

Recommended For You

About the Author: Seserman Alin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.