Parcul industrial Bistrița-o mostră clară a lipsei de viziune și a incompetenței. Foto

de Alin Seserman

Din trei în trei ani fac câte o vizită în Parcul Industrial Bistrița. Am fost în 2009, când primarul a depus proiectul. Eram deja extrem de sceptic față de ce poate face acolo în acele vremuri, pe urmă am mers în 2012, când mi-am exprimat poziția public, în consiliul local (mai jos e articolul apărut în presa locală și centrală-ziare.com). În 2015 am fost cu primarul orașului și câțiva consilieri și în urma vizitei am fost și mai sceptic în privința ocupării parcului (articol mai jos apărut în 7 aprilie). Ultima vizită am efctuat-o astăzi. Am făcut o plimbare cu mașina, fiindcă parcul industrial arată fix ca un poligon. Adică sunt diverse alei pe care poți rula în voie.

În urmă cu șase ani se discuta doar despre câte locuri de muncă va produce cele 10 ha de teren betonate din Sărata. Așa credeau unii (de dreapta și de stânga deopotrivă) că merge treaba. Betonezi terenuri arabile și le denumești „Parcuri Industriale”. Iar pe urmă te invadează investitorii.  Mulți m-au întrebat de ce mă opun realizării Parcului Industrial Sărata? Nu mă opun la nimic, le-am zis. Mă opun doar risipei de bani. În 2007 am propus preluarea terenului fostului MOPAL, care era dator Primăriei Bistrița cu peste 10 milioane euro. Ideea era de a dezvolta un parc tehnologic care să cuprindă și cele 3,2 ha teren unde se află și acum  vechea centrală termică și care și astăzi se află în proprietatea orașului. Avantajele erau legăturile rutiere și conectarea la toate marile magistrale de apă, gaz, curent. Nu trebuiau cheltuite milioanele de euro pentru utilități, viabilizarea terenurilor. Investitorii ar fi apărut cu siguranță. Dovadă că mare parte din teren este ocupat deja de firma Leoni.

Timp de zece ani s-au ținut conferințe săptămânal (și se mai țin) despre importanța parcului industrial. Toată lumea aștepta de la o zi la alta sosirea marilor investitori. Politicenii se întreceau în a aduce firme grele din UE. Se discuta doar la nivel de companii globale. Unii parlamentari și-au luat angajamente ferme în a aduce investitorii strategici care vor ridica orașul pe mari culmi de dezvoltare. S-au scris tone despre aberațiile lor. Mai jos sunt două articole apărute în 2012 și 2015 care reflectă ce spuneam atunci. Eram extrem de impopular.

25. 09. 2012: Seserman: „Oraşul nu se dezvoltă doar dacă betonezi câteva hectare de teren în Sărata”

În ultima şedinţă de consiliu local s-a mai consumat o etapă din proiectul ce prevede realizarea unui parc industrial în zona localităţii Sărata, prin mandatarea unei persoane care să reprezinte municipalitatea într-o societate care o să administreze investiţia. În ultimii 6 ani s-au ţinut câteva zeci de conferinţe de presă cu tema „Parcul industrial” Bistriţa. S-a scris deja mai mult decât despre Leoni care are mii de salariaţi sau de Teraplast care în ani de criză şi-a extins activitatea pe o suprafaţă care se încadrează în ceea ce înseamnă un parc industrial.

Sigur că o idee originală merită promovată, însă în România aceste parcuri există în aproape toate judeţele, unele dintre ele funcţionează de câţiva ani buni. Foarte mulţi se declara autorii acestei “idei”, se revendică părinţi spirituali, însă nu ştiu să fi scris 2 rânduri adresate oficial Primăriei Bistriţa pentru realizarea unui asemenea demers. Nici nu au transmis scrisori unor potenţiali investitori, nici nu au primit solicitări în acest sens. Însă sunt foarte siguri că dacă betonezi câteva hectare de teren te invadează companiile străine şi rămâi fără şomeri. N-ar fi rău. Până una alta, firmele bistriţene din zona de nord a oraşului care plătesc milioane bune de euro la bugetul municipiului aşteaptă de câţiva ani reabilitarea a 5 km din Drumul Cetăţii.
Prin proiectul de finanţare, Bistriţa, din resurse proprii, trebuie să susţină cofinanţarea investiţiei cu câteva milioane de euro. Cât de uşor va fi, rămâne de văzut. Unii vor neapărat să bem de pe acum şampanie.

În 2007, am cerut Primăriei Bistriţa implicare activă în recuperarea celor peste 300 miliarde datorii de la societatea Mopal. Asta presupunea un comportament de agent economic activ interesat, iar cele câteva hectare cu toate utilităţile, asfalt şi legătura directă la drumul european să revină municipalităţii, iar Primăria să le introducă în circuitul economic. Ce a reuşit conducerea primăriei pana astăzi, sper sa aflăm. Şi acum cred că astfel de spatii trebuie utilizate. Trebuie discutat cu proprietarii, să-i ofertezi cu ce poţi, taxe mai mici, parteneriate s.a. Bistriţa are multe spaţii libere, însă probabil că proprietarii ţin de preţ, poate nejustificat. E un joc în timp fiindcă nu poţi plăti impozite la nesfârşit pentru depozite goale. Pe lângă apariţia unor eventuali agenţi economici în aceste zone se discută foarte lejer de relocarea unor activităţi de producţie. Şi aici trebuie o strategie clară, fiindcă nu se poate face cu forţa, ci gradual şi ambele părţi să aibă de câştigat.
În România anului 2012 există peste 100 de astfel de parcuri, iar la începutul anului 9 erau în construcţie. În Oradea sunt în lucru realizarea a 3 parcuri industriale, iar la începutul anului erau ocupate în proporţie de 45% înainte de a fi începută investiţia. În aprilie 2011, investiţiile de tip greenfield (de la zero), situau România pe locul 3 în Europa după Marea Britanie şi Germania, potrivit Raportului Mondial al Investiţiilor. Din păcate, astăzi, în ţară peste 1200 de hectare amenajate îşi aşteaptă investitorii care nu mai vin.

“Scăderea consumului şi lipsa de interes manifestată de investitori pentru zona de producţie locală trag însă în jos un sector care ar fi trebuit să ducă la relansarea economică. Zeci de proiecte de parcuri industriale stau blocate de mai bine de trei ani şi vor rămâne aşa până ce gradul de neocupare al spaţiilor existente va coborî la 3%-5%. Până atunci însă, investitorii care au îngropat milioane de euro în sute de hectare de teren analizează soluţii de valorificare a loturilor neutilizate”, susţin cei de la revista Capital. Situaţia economică în Europa este în continuare îngrijorătoare iar orice măsură economică, trebuie să aibă la baza studii de impact, simulări economice s.a.

În ultimii 3 ani am fost combătut în dezbateri cu expresii de genul: ”Vă opuneţi dezvoltării; parcurile industriale creează locuri de muncă”.

De 12 ani de când sunt consilier am sprijinit atât cât am putut toate investiţiile. Dacă în anul 2000 bugetul municipiului a fost de 10 mil. de lei, în 2008 a ajuns la 200 mil. lei. Nu cer altora să o ţină în ritmul acesta, dar 6 ani de “discuţii” despre parc industrial cred că e suficient. Să se facă şi apoi mai vedem. În scurt timp intrăm în campanie electorala, prin urmare cel puţin la televizor vom avea parte de salarii dublate, autostrăzi ca-n Germania, 1 milion de locuri de muncă, România va fi irigată integral, cei care îşi vor primi diploma de bacalaureat profesional vor fi angajaţi, iar medicii nu vor mai pleca din ţară. Măcar după această toamnă, când manipularea şi dezinformarea va atinge cote maxime, o sa vină o iarna în care se va spune adevărul şi sper că se vor găsi soluţii.

Articol apărut în presa locală în 25.09.2012

7 aprilie 2015: Consilierul municipal PNL, Alin Seserman este sceptic în ceea ce privește parcul industrial de la Sărata.

„Ieri am văzut cum arătă parcul industrial (am fost în vizită cele două comisii din Consiliul Local). Din nefericire sunt mai sceptic decât înainte în ceea ce priveşte acest proiect. Am văzut un drum asfaltat, care trece prin Sărata, de vreo doi km, cu două sensuri giratorii. În rest teren viran, teren agricol, care se doreşte a fi închiriat investitorilor. Mi-am asumat de mult timp o poziţie diferită faţă de acest proiect, în sensul că, geografic mi s-a părut nepotrivită locaţia, departe de utilităţi. Suma investită, respectiv 8 milioane de euro, de asemenea e mare în raport cu anunţatele beneficii. Ştiam că trebuia să fac faţă celor care pe toate canalele susţin ” crearea de noi locuri de muncă”. Am spus că oraşul nu se dezvoltă doar dacă betonezi câteva hectare de teren în Sărata. O idee, putea fi bună în anii 90, dar neinspirată în anul 2010 când 1000 de hectare parcuri amenajate aşteptau investitorii. Azi vă spun un singur lucru: sper să nu am dreptate. Sper să avem noroc să apară un mare investitor. Altfel aducem bani de acasă să plătim salarii, pază, iluminat şi altele”, a scris Seserman pe pagina de socializare.

Obiectivul general constă în crearea unei structuri de sprijinire a afacerilor, revigorarea şi dezvoltarea economiei locale şi regionale, creşterea nivelului de trai, atragerea investiţiilor şi crearea de noi locuri de muncă în municipiul Bistriţa, potrivit municipalității.

Articol apărut în presa locală în 07.04.2015

Fotografia postată de Alin Seserman.

Fotografia postată de Alin Seserman.

Fotografia postată de Alin Seserman.

Fotografia postată de Alin Seserman.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.