Povestea de dragoste dintre o evreică prizonieră la Auschwitz şi un ofiţer SS

Auschwitz este un cuvânt greu și foarte apăsător. Nu ai putea crede că acolo se puteau naște povești de dragoste, însă cu atât mai puțin între o evreică și un ofițer SS.  Helena Citronova(foto) fusese aleasă să moară devreme, dar a murit târziu, în 2005, bătrână, dar încă foarte frumoasă. A ajuns până la urmă în Ţara Făgăduinţei.

Laurence Rees, jurnalistul BBC care şi-a dedicat deceniile sale memoriei altora, a ascultat, a notat şi a înţeles: iubirea s-a strecurat, diavolul ştie cum, sau poate doar un înger al lui Dumnezeu ştie cum, şi la Auschwitz.

Mai exact: trenul Helenei Citronova, evreică din Slovacia, a oprit în gara Iadului în martie 1942. Mai făceau oamenii dragoste în martie, în război? Helena Citronova îi explică limpede lui Laurence Rees ce a fost viaţa ei la început la Auschwitz:„o istorie a foamei şi a abuzului”.

Exista chiar şi acolo o zonă mai liberă, o speranţă de viaţă – sectorul acela se numea „Canada”. Cine ajungea în „Canada” muncea mai puţin (tria bunurile noilor sosiţi) şi mânca mai bine. Femeilor care lucrau în „Canada” li se permitea să îşi păstreze hainele şi – un lux între acele orori – nu erau rase pe cap. O altă evreică din Slovacia i-a oferit Helenei Citronova rochia cu dungi a unei prizoniere care tocmai murise, o femeie care lucrase în „Canada”. Viaţa Helenei Citronova ca „intrusă” în „Canada” n-a durat decât o zi. A fost prinsă şi ameninţată că va fi trimisă la un detaşament disciplinar, la muncă. Numai că ziua aceea era chiar ziua de naştere a unui SS-ist, Herr Franz Wunsch. Helena Citronova a fost aleasă să îi cânte ceva, fiindcă ştia limba germană. Iată:„Colegele m-au silit să cânt. Aşa că am cântat pentru Wunsch, cu capul plecat – nu puteam să mă uit la uniforma sa. Plângeam când cântam şi, pe neaşteptate, când am terminat de cântat l-am auzit spunând «Bitte». Pe un ton scăzut, mi-a cerut să cânt din nou… Iar fetele mi-au spus:«Cântă, cântă – poate-ţi va permite să rămâi aici!». Aşa că am cântat din nou, un cântec în limba germană pe care îl învăţasem la şcoală. Atunci m-a remarcat, atunci s-a îndrăgostit de mine”.

Franz Wunsch a salvat-o de detaşamentul disciplinar, şi tot el a început să facă toate acele gesturi pe care le fac bărbaţii îndrăgostiţi. I-a trimis cutii cu prăjituri, i-a scris pe bileţele pe care scria ca un tăntălău, ca un nebun:„M-am îndrăgostit de tine”. Helena Citronova:„Mă simţeam îngrozitor, mă gândeam că mai bine ar fi să mor decât să am o relaţie cu un SS-ist”.

Atunci Legile de la Nurnberg, interziceau relaţiile între arieni şi evrei.

Când sora Helenei, Rozinca, a ajuns şi ea la Auschwitz, Wunsch a intrat în crematoriu după ea. Copiii Rozincăi nu au putut fi salvaţi, dar oricum, ea, sora Helenei, a trăit – salvată de un SS-ist. „Pe măsură ce trecea timpul, începusem într-adevăr să-l iubesc. Îşi riscase viaţa pentru mine de mai multe ori”, povesteşte Helena Citronova. Şi dacă vă gândiţi că această dragoste s-a întrupat, vă înşelaţi. Au fost doar priviri pe furiş, vorbe aruncate, riscante bileţele de amor, cum sunt, adesea, în iubirile care nu se împlinesc. Numai că acolo era mai mult, acolo era Auschwitz. Când s-a aflat de sentimentele lor, şi Helena şi Franz au negat totul. Ea ar fi urmat să moară, el şi-ar fi pierdut cariera, sau poate mai mult, poate totul. Totuşi, chiar şi aşa, strict supravegheat, Wunsch a continuat să le protejeze pe Helena şi Rozinca până când Auschwitz-ul s-a terminat.

Citronova şi sora ei au supravieţuit Holocaustului. Ea a depus mărturie despre comportamentul lui la proces.

Citronova a murit în 2005. Într-un interviu dat înainte să moară, ea a spus că uneori chiar uita că ea era evreică, iar el nu şi că începuse să îl iubească, dar cu toate acestea între ei nu ar fi fost posibila vreodată o relaţie. Într-un alt interviu a mărturisit că nu a uitat nimic din relaţia lor. Când era mai tânără nu se gândea prea mult la el, însă odată cu înaintarea în vârstă, amintirile au început să o năpădească. Toată lumea ştia despre relaţia lor. A spus că a lăsat o urmă asupra ei, dar i-a salvat viaţa. A fost ceva ce se putea întâmpla doar în acel loc, doar în acel moment.

Wusch, născut în Austria, era recunoscut ca fiind un inamic al evreilor. La procesul său din 1972, martorii au vorbit despre comportamentul său şi despre cum bătea atât bărbaţii, cât şi femeile. Wusch a declarat că şi-a schimbat comportamentul după ce a cunoscut-o pe Citronova. A spus că a devenit o altă persoană după întâlnirea cu ea.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.