Ziua învierii lui Lazăr

În această zi, în Sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor, prãznuim învierea Sfântului şi Dreptului Lazăr cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos. Plânsul Te vădeşte, scumpul meu Iisus, Că ai fire ca şi noi Tu, cel pogorât de sus! Dar că eşti şi Dumnezeu, ne-ai şi arătat, Când pe Lazăr ce-a murit, din morţi l-ai înviat!

Lazăr era evreu de neam, din ceata fariseilor, şi, după cum s-a găsit undeva, fiul fariseului Simon, de loc din satul Betania. Domnul nostru Iisus Hristos, pe când petre-cea pe pământ pentru mântuirea neamului nostru, S~a împrietenit cu el în astfel de împrejurări: Hristos venea adesea în casa lui Simon şi vorbea cu el mai cu seamă despre învierea morţilor. Cu acest prilej Lazăr s-a împrietenit cu Domnul mai mult; dar nu numai el, ci şi cele două surori ale lui, Marta şi Maria.

Când s-au apropiat mântuitoarele Patími, pentru că trebuia sã încredinţcze lumea mai bine despre taina Învierii, Iisus a înviat din morţi, pe când se afla dincolo de Iordan, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul văduvei. Între timp Lazăr, prietenul Său, cuprins de o boală grea, a murit. Iisus însă, cu toate că nu era de faţă, a spus uceni-cilor: “Lazăr, prietenul nostru, a adormit!”. Iar dupã puţină vreme a adăugat: “Lazăr a murit!”. Atunci a părăsit Iordanul şi a plecat în Betania ca să afle ştiri de la surorile lui. Betania este departe de Ierusalim ca la cincisprezece stadii. Surorile lui Lazăr L-au întâmpinat şi I-au spus: “Doamne, dacă ai fi fost aicea, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl înviezi, căci poţi!”. Iisus a întrebat poporul: “Unde l-aţi pus?”.

Şi îndată toţi au pornit la mormânt. Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus: “Doamne, miroase, căci este de patru zile în groapă!”.  În urmă Iisus s-a rugat şi, vărsând lacrimi, a strigat cu voce mare: „Lazăre, ieşi afară!”. Şi îndată a ieşit mortul; iar după ce a fost dezlegat, a plecat acasă.

Această negrăită minune a deşteptat invidia poporului evreu, care s-a înfuriat împotriva lui Iisus. Iisus s-a dat din nou la o parte şi a plecat de acolo. Arhiereii s-au gândit să-l omoare pe Lazăr, pentru că se alăturau mulţi de Hristos când îl vedeau. Dar Lazăt, cunoscând gândurile lor, a fugit în insula Cipru şi a trăit acolo. Mai târziu a fost pus de Apostoli episcop al oraşului Chition. Vieţuind în curăţenie şi după voia lui Dumnezeu, a murit din nou după treizeci de ani de la învierea sa. A fost îngropat acolo, făcând multe minuni.

Se spune că Lazăr după învierea sa nu mânca altceva decât fructe. Se mai spune că Preacurata Maică a lui Dumnezeu i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi i l-a dăruit. Preaînţeleptul împărat Leon, în urma unei arătări dumnezeieşti, a adus sfintele şi cinstitele lui moaşte în biserica din Constantinopol zidită de el în numele sfântului. Şi l-a aşezat cu cinste şi cu multe podoabe cum se intră în biserică pe dreapta, lângă peretele sfântului altar. Se află încă şi acum acolo cinstitele lui moaşte şi răspândesc mireasmă bine plăcută.

Singur Evanghelistul Ioan a scris despre această minune; ceilalţi evanghelişti nu o amintesc pentru motivul că Lazăr trăia încă şi putea fi văzut de toţi. Se mai spune că Ioan spre deosebire de ceilalţi evanghelişti a scris despre naşterea cea fără de început a lui Hristos. Ioan a vrut să dovedească că Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, că a înviat şi că va fi învierea morţilor. Iar lucrul acesta se dovedeşte mai cu seamă prin învierea lui Lazăr.

Lazăr n-a spus nimic despre cele din iad pentru că nu i s-a îngăduit să vadă cele de acolo, sau, dacă le-a văzut, i s-a poruncit să tacă. Din această pricină orice decedat de curând se numeşte Lazăr. De asemenea îmbrăcămintea de înmormântare se numeşte lazarome; cuvântul lasă să se înţeleagă că are să se facă şi cu noi minunea făcută cu Lazăr.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.