POLITICĂ

Oana Țoiu, membru al Consiliului Național PLUS, analiză amplă a măsurilor propuse de PNL în programul de guvernare la Ministerul Muncii

Oana Țoiu, membru al Consiliului Național PLUS și fost secretar de stat în Ministerul Muncii în Guvernul Cioloș, face o analiză amplă a măsurilor propuse de PNL în programul de guvernare la Ministerul Muncii, arătând ce lipsește, ce poate fi îmbunătățit și ce proiecte ar putea fi puse în practică până la sfârșitul mandatului din fonduri europene.

„Știu că decizia și responsabilitatea unui Guvern de tranziție, fără o majoritate parlamentară stabilă, nu e deloc ușoară, și acelora care au ales cu bune intenții să fie parte din el, le vom fi transparent și public parteneri de dialog cu perspectivele noastre asupra măsurilor și deciziilor propuse, mai ales că cele două ministre propuse la Muncă și Educație mi-au fost colege în Guvernul tehnocrat.

Ministerul Muncii va avea întotdeauna nevoie de expertize multiple și programul propus reflectă, probabil, contribuția mai multora, de aceea are unele idei bune, dar și părți grăbite, care însă pot fi îmbunătățite ușor cu feedback constructiv, din partea mai multor părți, mai ales a ONG-urilor cu expertiză. Câteva elemente observate la prima citire, prin filtrul experienței de secretar de stat la Muncă în 2016, care sper să fie de ajutor.

Focusul declarat de Ministru este corect, și trebuie recunoscut ca atare, este de altfel public ca fiind focusul liniei noastre de lucru pe muncă și tema primei conferințe Renew în România: susținerea integrării în muncă a celor 1,7 milioane de persoane din afara economiei formale, cea mai importantă problemă semnalată de antreprenori.

Apreciez depășirea de către PNL a discursului limitativ că „nu muncesc că nu vor” și asumarea unui rol activ de suport în activare, dincolo de măsuri populiste, propuse în alți ani de partide, al căror eșec se vede în deficitul celor 300.000 de locuri de muncă neacoperite azi. În program, însă, acest obiectiv nu se regăsește formal, iar măsurile propuse îl ating în prea mică măsură pentru a avea efecte”, a argumentat Oana Țoiu.

Observațiile făcute de Oana Țoiu sunt următoarele:

1. Venitul Minim de Incluziune, susținut de guvern în 2016 și promulgat în Parlament, poate fi parte din soluție, dar nu cum e scris acum în program. Noi l-am susținut și pentru că păstrează 50% din beneficiile de ajutor la primele săptămâni de angajare (practic banii de haine și sandviș până la primul salariu). Propunerea PNL de a monitoriza eficiența lui, însă, fie că vom avea anticipate sau nu, nu poate fi pusă în practică nicio zi, pentru că el a fost amânat de trei ori, și acum e amânat până în 2021, practic nu au cum monitoriza o lege care nu se aplică, nu este prinsă în bugetul 2019 și nu are norme de aplicare.

Ce pot face, de fapt: Pot decide aplicarea legii de acum și pot da un HG cu normele de aplicare. Cel mai probabil vor fi puse piedici legate de platforma IT și de faptul că nu a fost prins în bugetul pe 2019, așa că se pot asigura de includerea în bugetul pe 2020 și de fluxul necesar spre local și în baza de date de transferuri.
Ce sper să nu facă: Să decidă aplicarea imediată fără norme testate și să rămână oamenii fără ajutorul de încălzire pentru că nu e gata formularul, baza de date online etc… Lucruri care s-au mai întâmplat.

2. Monitorizarea refuzului unui loc de muncă și pierderea ajutorului la acest refuz. E o măsură PNL populară, așa că înțeleg de ce au inclus-o, dar e utilă în discurs, nu și în practică. În practică, din cei 166.000 de beneficiari de venit minim garantat, sub 2% au refuzat vreodată un loc de muncă de la AJOFM, pentru că nu li s-a propus, nici măcar acum când avem 300.000 de locuri de muncă libere. Lipsește critica și răspunderea AJOFM-ului, admiterea că majoritatea acestor oameni nici nu sunt pregătiți pentru locurile de muncă unde e nevoie de ei. Lipsește complet din program a doua șansă, susținerea întreprinderilor sociale de inserție, iar învățământul dual e o soluție bună, dar pe termen lung.

Sunt măsuri demne de atenție, dar nici una nu vizează cei 1,7 milioane de oameni inactivi, aceia nu sunt nici măcar în evidențele de sprijin financiar și nici în cele de șomaj, statul nu sție mai nimic de ei. Pentru ei pot relansa pachetele de mobilitate care sunt menite să deconteze naveta de la satele vulnerabile la oraș, pot verifica și corecta aplicarea contractelor de solidaritate, unde angajatorii fie au depus dosare și nu au primit banii pentru tinerii angajați, fie nici nu îndrăznesc să folosească asta pentru că știu că funcționează doar pe hârtie.

3. Participarea ONG-urilor ca furnizori de servicii sociale și parteneri: principiul este corect și de salutat. Programul vorbește însă despre încurajare, ori ele sunt cât se poate de motivate deja să facă asta, de ce au nevoie sunt o piață reală de servicii, achiziții funcționale la nivel de județ și local prin standardizare ANAP, astfel încât primarii să nu se mai ferească de aceste achiziții, finanțare adecvată și adaptarea standardelor de calitate.

4. Copii și adopția: da, e nevoie de flexibilizarea legii, e o măsură bună, în continuarea a ce am făcut în 2016, dar în loc de prioritizarea prelungirii monitorizării post-adopție, pentru că părinții adoptivi sunt deja, de departe, cei mai verificați părinți din România, e nevoie ca un copil părăsit să devină mai ușor adoptabil – acum, mai puțin de 1 din 15 copii din sistem sunt adoptabili, iar majoritatea greu adoptabili (lista copiilor greu adoptabili a fost introdusă în 2016). Să ne asigurăm că numărul copiilor care intră anual în sistem devine mult mai mic prin măsuri de prevenție, iar cei care intră capătă statutul de adoptabil în timp util.

5. Dizabilități: aici recunosc că mi-e neclar, pentru că într-un paragraf e abrogată ordonanța și în altul intenția e de adaptare, dar oricare ar fi, OUG 60/2017 a făcut ravagii printre unitățile protejate și a distrus locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități. Sper că intenția e însă cea de modificare și nu de abrogare, e nevoie de reluarea facilităților fiscale pentru unități protejate dar nu cum erau, cu portițe pentru abuzuri. O soluție rapidă este forma pregătită de noi în 2016, cu acces proporțional cu numărul de angajați cu dizabilități și preluarea principiilor din legea economiei sociale (raport maximal între salarii, calcul la norme nu la posturi, transparență). Ce aș sugera este includerea monitorizării active a achizițiilor de mijloace de transport în comun astfel încât să respecte legea cotelor de accesibilizare și sper ca Violeta Alexandru să reușească și unde eu nu am reușit până la capăt, în cele 6 luni de mandat: să scoată din ilegalitate pe normele de accesibilizare chiar instituțiile ministerului.

6. Servicii integrate, care și pentru noi stau la baza abordării sociale, sunt reprezentate și în programul PNL. Diferența esențială este că e prevăzută o integrare a ANES, ANPDCA etc. ori serviciile integrate funcționează pentru beneficiar dacă integrarea este și cu serviciile de ocupare, cu educația și sănătatea și proiecte pilot sunt deja în derulare.

Ce apreciez din program: discursul echilibrat, principiul contributivității la pensii și realismul față de evoluția demografică”.

Totodată, Oana Țoiu a semnalat „și câteva oportunități imediate din fonduri europene, lăsate în 2016 și blocate de PSD în sertare sau folosite doar în declarații” pe care PNL le are:

„Sunt proiecte care pot fi puse în practică până la sfârșitul unui mandat tranzitoriu: kitul pentru nou născuți negociat cu Comisia în 2016, când am securizat bani ca 75.000 de mame pe an să plece din maternitate cu ce au nevoie pentru bebeluși, iar banii sunt încă acolo, nefolosiți; programul Prima cameră, depus în 2016, care să asigure tinerilor care ies din sistemul de protecție o cameră timp de doi ani, ca suport pentru integrarea pe piața muncii, liniile de finanțare pentru bunicii comunității și servicii integrate”.

Nu în ultimul rând, Oana Țoiu a evidențiat faptul că este nevoie de mai mult curaj în asumarea și transparentizarea obiectivelor, dar și în ceea ce privește „semnalarea lipsurilor crunte” din sistem.

„Ce cred că avem nevoie și încă nu e suficient acolo, e de mai mult curaj. Programul e ferm în ambiția declarată și moale în obiectivele concrete. Se discută, se evaluează, se încurajează, se analizează. E drept că timpul e scurt, dar și așa e nevoie de mai mult curaj în transparentizare (de exemplu a utilizării sutelor de milioane colectate de la angajatori ca taxă pentru neangajarea persoanelor cu dizabilități), în semnalarea lipsurilor crunte (de exemplu a județelor unde nu există nici un adăpost de primire a victimelor violenței domestice, care pot fi făcute repede prin programe de interes național), în indicatori care să asigure că banii urmăresc soluții și nu doar probleme.

Va fi un mandat greu, dar deschiderea la dialog și practica transparentizării din mandatul tehnocrat al Violetei Alexandru mă fac încrezătoare că alături de partenerii sociali, câteva măsuri necesare pot fi implementate cu succes”, a conchis Oana Țoiu.