Autor: Ciprian Mihali
Câteva observații după o zi deturnată de circul de prost gust de la Sala Palatului.
1. Un sondaj de opinie publicat azi indică PSD în cădere liberă, pe locul trei în preferințele oamenilor, cu 18%, mult în spatele PNL sau Alianței USR-PLUS. Asta nu împiedică toate televiziunile de știri să consacre o zi întreagă acestui non-eveniment, cu studiouri deplasate la fața locului, cu interviuri și analize. Îmi amintesc că de la convenția PLUS nu a existat nici măcar o imagine înregistrată. Iar de la PNL, probabil că tot așa, doar secvențe. Cred că nici de la Summit-ul de la Sibiu nu au transmis televiziunile cu atâta fervoare. Scena publică e sistematic și premeditat orientată într-o singură parte. Complicitățile și datoriile reciproce între PSD și media sunt vechi și sunt toxice. Ele vor fi cel mai important obstacol în calea schimbării României.
2. Rămâne de aceea remarcabil că în ciuda atenției excesive pe care i-o consacră media, PSD continuă să se prăbușească. Ceea ce e o veste foarte bună, demonstrând că tot mai multă lume s-a imunizat la manipulare și e sătulă să audă minciunile PSD preluate de televiziuni ca propriile lor adevăruri.
3. Imaginile de după plecarea delegaților arată o sală devastată, plină de gunoaie, afișe, ambalaje. Așa cum arată orice spațiu public după un miting al PSD. Să nu uităm că în sală se aflau mulți primari PSD, adică oameni „gospodari”, care au ca misiune să gestioneze spațiul public. Dacă ar fi să găsim o însușire a pesedismului, adică nu doar a partidului, ci și a celor ce cred în el, a celor ce se poartă ca șefii din Sala Palatului, atunci această însușire este ura furioasă împotriva bunului public, disprețul visceral față de tot ce este comun (și nu este deci propriu, privat). După plecare, nici sala, nici piața nu mai sunt ale lor. Râurile nu sunt ale lor, pădurile nu sunt ale lor, să umplem de gunoaie tot ce nu putem duce acasă și face al nostru. Ar fi multe de spus despre această furie împotriva lucrului public (chiar și a res publica). Dar să reținem pentru moment capacitatea nesfârșită a populației PSD de a produce gunoi cu orice ocazie. Şi de a-l produce cu mare plăcere, chiar și cu propriile însemne.
4. Prin discurs, prin comportament, prin valori, PSD este un partid al trecutului. Pentru conducerea acestui partid, internetul este încă un dușman. Protecția mediului este o necunoscută. Viața asociativă este o amenințare. Autonomia gândirii și acțiunii este o ficțiune: cei care se opun puterii și revendică drepturi nu pot fi decât plătiți. PSD nu vede viitorul decât ca spațiul de refugiu al promisiunilor în care nu mai crede nimeni, nici măcar cei care le fac.
Dar vestea bună e că România și românii s-au schimbat. În toate sensurile cuvântului, pentru PSD cel mai mare dușman este viitorul.
