Mihai Șora (la 102 ani): „Visez la votul electronic din vremuri imemoriale”

Scriitorul Mihai Șora pare mai actual decât generațiile tinere de politicieni. Nu vedem pe cineva să se lupte pentru că toți românii să poată vota. Partidele au făcut ce-ai facut și au îndepărtat oamenii de la urne. La ultimele alegeri europarlamentare, prezența la vot a fost de sub 30%. Să vedem cu va fi anul acesta pe 26 mai.

„VOTAT!“

„Dragi prieteni,
să ne gândim puțin la alegeri.

Imaginați-vă cum ar fi ca, în dimineața zilei de 26 mai, să stați frumușel pe scaun, în fața calculatorului, și să votați. Fără alte complicații, fără cozi interminabile, fără deplasări obositoare la secția de votare (cum li se întâmplă românilor din străinătate). Ci, pur și simplu, completând acasă un formular minimal – nume, prenume, CNP – și, desigur, bifând aleșii inimii… Cam ca atunci când comanzi caiete și creioane colorate la emag.

Visez la votul electronic din vremuri imemoriale, când nici nu apăruseră calculatoarele ori telefoanele mobile. Și bănuiesc cât de motivat trebuie să fie și ce resurse de patriotism trebuie găsească în el însuși românul care locuiește, de pildă, în Canada și, care, în ziua alegerilor, face sute de kilometri până la cea mai apropiată secție de votare.

Nu intru (nici n-aș ști s-o fac) în detaliile tehnice ale problemei. Mă interesează, pentru moment, doar principiul: faptul că – grație unor minți pricepute la informatică – am putea avea, în câteva săptămâni, o platformă electronică de vot și alegeri cinstite, ca într-o democrație modernă, luminoasă, democrația unui stat care-și respectă cetățenii și se respectă pe el însuși.

Imaginați-vă cum ar fi ca milioanele de români aflați peste hotare să poată vota fără să fie împiedicați s-o facă, așa cum s-a întâmplat deja, de-a lungul timpului.
Imaginați-vă cum ar fi ca toți leneșii absenteiști ori blazații să-și spună, în dimineața aceea, când zburdă pe internet: „Ia hai să votez și eu… Nu-i mare osteneală, la urma urmei.“

Vom ajunge și la votul electronic cândva, fără doar și poate, și vom trăi și ziua în care – pe ecranul din fața noastră – va răsări, banal și pixelizat, cuvântul: „VOTAT!“.
Până atunci, însă, vom merge pe jos, cu bicicleta, mașina, trenul ori montgolfiera, să punem ștampila pe un buletin de vot imprimat. Și o vom face conștienți de valoarea gestului nostru: cu mintea limpede, din dotare.

P.S. Așa arată dosul Cărții mele de Identitate, care – în treacăt fie amintit – expiră în 2058 (când, în mod probabil, voi vota printre îngeri)”, a menționat scriitorul pe pagina sa de socializare.

Recommended For You

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.